M-am gândit mult până am ajuns la concluzia că profesia de scriitor în România este cea mai defavorizată. Lor, scriitorilor, nu li se atribuie sporuri, ci este mereu ocupată de imprevizibil chiar pentru faptul că nu i se acordă nici cea mai mică atenţie. De fapt, nu se mai vorbeşte de M. Eminescu şi ne aducem aminte de el la 15 ianuarie, când este şi Ziua Culturii Naţionale. Noroc cu Casa Creaţiei şi cu Muzeul Judeţean, care ne adună, pe câţi ne adună, în fiecare an la bustul marelui Eminescu. Sunt scriitori în judeţul nostru, care nu-l pot uita pe geniul românilor şi mereu au scris despre el, chiar dacă unii, nu ştiu de unde, îşi schimbă părerile despre Eminescu. Păcat! Eu îi apreciez pe toţi care-l iubesc pe Eminescu, pe toţi care-l amintesc la 15 ianuarie, îl amintesc şi azi şi mâine şi mereu!
Dacă ar trebui să dau un exemplu de scriitor, ataşat total de scrierile, de gândirea filozofică a marelui Eminescu, ar fi col. Vasile Rus, de la Roşiori, cu o serie de cărţi valoroase apărute în ultimii ani. În 2015, Vasile Rus scria: „Eminescu – simbolul culturii româneşti”. De fapt, aş putea aminti cel puţin şapte cărţi ale lui V.Rus, în care dezbate măreţia creaţiei eminesciene, valoarea scrierilor lui şi mai ales universalitatea lui. Noi nu putem uita că Eminescu este apreciat pe tot globul, iar studenţii din marile universităţi ale lumii îl studiază pe Eminescu în cadrul „Istoriei literaturii universale”. Sunt străzi ce-i poartă numele în multe capitale europene, biblioteci, sunt busturi şi statui, se organizează simpozioane legate de viaţa şi opera lui Eminescu.
Vorbind despre V. Rus, trebuie să spun că este omul care aduce elogii lui Eminescu, scriind despre el cu sufletul deschis, cu mândria că s-a născut acest geniu la noi şi trebuie să-l cinstim.
N-am suportat nicicând pe cei care aduc deprecieri lui Eminescu. N-am auzit un ungur să-l blameze pe Petofi! Noi nu ştim să apreciem marile valori, nici pe cele de lângă noi! Cum apare unul cu ceva valoros, în orice domeniu, îi dăm în cap! Nu ştiu de unde s-a născut atâta ură, duşmănie şi invidie! Amintesc la Vasile Rus, din cărţile lui doar câteva materiale de excepţie, care îl aduc pe marele poet pe piedestalul meritat: „Dialog despre Eminescu” sau eseuri ca „Sfântul Domn Eminescu şi înţelepciunile sale”. Răsfoind cartea dedicată celor mici şi celor care studiază, intitulată „Ce-ar fi lumea fără mine?”, găsim frumoase aprecieri la adresa marelui geniu, la fel ca şi Parabole în „Comoara baladelor eroice”.
Sigur, scriitorii sătmăreni n-au uitat şi nici nu pot s-o facă, despre Eminescu, el apărând în multe lucrări publicate, în revistele de cultură, în concursuri literare, în activităţi specifice. Profesia despre care vorbeam este greu de cuantificat, fiind consideraţi cei ce scriu drept „vânători de iluzii, de absolut, de himere”. Mereu această profesie a fost aşa tratată şi … poate, aşa va fi şi în viitor. Cum poate fi actul de cultură, când, de sus şi până jos, este condusă de cei străini de cultură?! De aici, rezultă zecimalele ce-i revin din PIB! De aceea, profesia aceasta, nerentabilă, n-o poţi abandona şi-i rămâi prizonier toată viaţa. Il ai pe Eminescu lângă tine şi de-l cunoşti bine ştii câte a pătimit!
Condiţia de scriitor presupune strădanie continuă, jertfă simbolică, dar şi asumarea unor norme importante, printre care cinste şi gramatică (cum spunea Caragiale).
Nesomnul cuvintelor pune stăpânire pe scriitor şi vibrează în consonanţă cu idealurile semenilor. De aceea îl apreciez pe Alex Zotta, pe Radu Ulmeanu, pe Felician Pop, pe Cornelia Bălan Pop, care îl privesc pe Eminescu drept căutătorul cuvântului „ce exprimă adevărul”. Aceştia şi încă destui sunt de o conduită etică, în vacarmul unei lumi cu „contururi dezarticulate”.
Unii dintre noi avem şansa să ne întâlnim mai des cu opera lui Eminescu, dar bucuria mare ar fi să ne întâlnim cu oameni care simt evident energiile şi valorile morale certe transmise de geniu pentru zestrea noastră sufletească! Oricum, Eminescu ocupă un loc bine definit în memoria mea afectivă şi, cred, în cea a multor sătmăreni valoroşi!
Teodor Curpaş