Specifice portului popular din zona Codru sunt culoarea lui albă dar şi tehnica de încreţire artistică a pânzei. Costumul femeiesc se compune din cămaşă („spăcel”), poale („pindileu”), zadie („şorţ”), apoi şopa (din pănură sură), sumanul (din pănură albă), cojocul. Costumul bărbătesc se încadrează în tipologia portului popular din vestul Transilvaniei, cu cămaşă scurtă, largă, purtată fără cingătoare („slobodă”), cu pantaloni („gatii”) largi. Și cioarecii din pănură sunt mai largi decât în alte regiuni ale țării.
Costumul femeiesc
Costumul femeiesc se compune din cămaşă („spăcel”), poale („pindileu”), zadie („şorţ”), încălţămintea, apoi şopa (din pănură sură), sumanul (din pănură albă), cojoc. Cămaşa este încreţită la gât, dar cu mâneca prinsă de la umăr, cu poalele asemănătoare fustei și este fixată la mijloc pe un brâu care cuprinde talia femeii. În faţă se poartă un şorţ care şi-a păstrat denumirea de „zadie”, încreţită pe un cordon cu care se leagă la spate. La spate, poalele rămân descoperite. În costumul femeiesc din zona Codru a pătruns, încă de la începutul secolului XX, forma de cămaşă cu platcă. Cămăşile portului popular din Codru sunt ornamentate prin cusătură. Cusăturile de unire a foilor, ca şi cele de încreţire a pânzei, care îndeplinesc un rol practic, au primit pe parcurs şi calităţi artistice; mai ales sistemele de încreţit, care în această zonă s-au dezvoltat în adevărate opere de artă. Există două tipuri de cămăşi femeieşti în zona Codru: „spăcelul cu spate”, care este diferit de „spăcelul cu guler şi gură”.
Pieptănătura şi îmbrăcămintea capului se diferenţiază în funcţie de starea civilă şi de vârstă. Fetele poartă capul descoperit cu părul împletit în două cozi din 3-5-7-9 viţe care se strâng într-un conci în formă rotundă. În jurul conciului, fetele îşi prind zgărzi din mărgele şi flori prinse pe o panglică („ruji pe primă”). Năframa („zadie de cap”) este produsă industrial în colorit deschis şi e purtată de fete în zilele de lucru. Femeia căsătorită poartă întotdeauna capul acoperit, peste părul împletit deasupra cefei în două cozi, încolăcite în conci. Năframa mare este de dimensiuni mai mari decât cea de cap şi se poartă de femei peste cămaşă, încrucişată în faţă şi legată la spate. Este confecţionată din lână neagră cu ciucuri pe margine.
Costumul bărbătesc
Costumul bărbătesc se încadrează în tipologia portului popular din zonele de vest ale Transilvaniei, cu cămaşă scurtă, largă, purtată („slobodă”) fără cingătoare, cu pantaloni („gatii”) largi. Cioarecii din pănură, purtaţi iarna, au de asemenea, o formă mai largă decât în alte regiuni ale ţării. Iarna, bărbaţii poartă cuşmă, iar vara pălărie de paie cu calota foarte înaltă.
Cămaşa bărbătească este confecţionată din pânză de casă şi este croită din patru foi de pânză în faţă şi două în spate, cu mâneca din 1 ½ foi susţinută jos cu un „pumnăşel cu gură” şi cu gulerul drept, se aseamănă întru totul cu cămaşa „spăcel cu gură şi guler” al femeii. Singura deosebire este „chinga” cămăşii bărbăteşti – adică o bentiţă lată de 4 cm cusută pe lungimea umărului, care acoperă cusătura de unire a foilor de pânză din faţă şi spate ale cămăşii.
Gatiile sunt foarte largi, croite din opt foi („laţi”) de pânză, fiecare parte fiind din patru foi. Sunt croite din laţi drepţi, fără niciun fel de răscroitură. Ornamentaţia gatiilor se aplică la tivul de jos, unde la gatiile de purtat apar două cerculeţe alăturat, cusute cu punct de rupturiţă („prinsori”), iar la cele de sărbătoare găsim ornamentul de „roitură” (ciucuri), făcuţi din fâşii de pânză din care s-au scos câteva rânduri de fire din ţesătură.
Elemente comune
În anotimpurile răcoroase, atât femeile, cât şi bărbaţii poartă haine confecţionate din pănură. Sumanul cu glugă se confecţionează din pănură albă, croit în foi drepte, cu spatele dintr-un lat şi faţă din patru clini, cu mânecile prinse în linie dreaptă. Gluga, croită separat, se prinde pe cusătura de răscroitură a gâtului, fiind purtată pe spate „de nelcoşag”. Şopa – care reprezintă o formă mai nouă de îmbrăcăminte – este confecţionată din pănură de culoare cenuşie. Este o haină scurtă care reflectă influenţa oraşului, având guler cu revere, două rânduri de buzunare şi o „chingă” la spate. Iarna şi aici sunt prezente cojoacele, care – confecţionate din blană de miel cu pielea albă – sunt ornamentate prin cusături cu motive florale lucrate cu lână. Pe margini cojoacele au bordură de blană neagră de miel.
Nicolae Ghişan
