Liceul renumit din Beiuş “Samuil Vulcan” se mândreşte cu colegul meu de clasă Ioan Bar. Mă mândresc şi eu, şi o spun sincer. Să fii 25 de ani în diplomaţie nu este la îndemâna oricui. Amintesc cei 8 ani de Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Federativă Brazilia, Ambasador în Angola, director al Direcţiei relaţii cu românii din afara graniţelor din M.A.E., şeful secţiei consulare la Ambasada din Paris, Secretar în Direcţia America din M.A.E, însărcinat cu afaceri en pied la Ambasada României din Quito (Ecuador), Secretar la Ambasada României din Brazilia, plus munci de răspundere la Secţia Internaţională a organizaţiei de tineret, plus avansări în gradul diplomatic de secretar I sau economist principal la Direcţia valutară şi metale preţioase din Banca Naţională a României. Iată câteva servicii de mare importanţă îndeplinite de Excelenţa Sa, Ioan Bar, fiu de ţărani din localitatea Săucani de lângă Beiuş – Bihor. Şi, Doamne, cât e de mândru de sătucul lui, dar mai ales de oamenii de acolo, cu datinile, obiceiurile şi tradiţiile lor. De fapt, Ioan Bar este autorul unicei monografii a localităţii Săucani, lucrare neromanţată, realizată, totuşi, cu atâta căldură sufletească!
Este Ioan Bar, autorul multor cărţi, două dintre ele văzând lumina tiparului în Satu Mare, la editura deja cunoscută
“Daya”, cu o copertă ieşită din comun, realizată de Gabriel Leş (actualmente Ministrul Apărării Naţionale). Ce talent şi simţ estetic la acest Gabriel Leş, omul, artistul care mi-a realizat coperta la 24 de cărţi din cele 29 publicate. Fiind vorba de autorul Ioan Bar (mai rar ca un diplomat să scrie astfel de cărţi), amintesc frumoasa lucrare, care a pus stăpânire pe sufletul său, “Brazilia inimii mele”, dovedind prin tot ce a prezentat că Brazilia este considerată de autor a doua sa patrie.
De fapt şi în altă carte, “La voia destinului”, de 324 pagini, aminteşte despre Brazilia într-un capitol special, intitulat semnificativ “Diplomat în ţara cafelei, carnavalului şi fotbalului”, prezentând-o în cuvinte simple, dar pline de semnificaţii: “ Cred că mulţi oameni au auzit şi cunosc destule lucruri despre Brazilia, chiar dacă nu au avut posibilitatea să călătorească în acea extrem de interesantă ţară.” Titlul semnifică celel trei elemente de bază ce definesc şi dau personalitate ţării şi poporului brazilian, adăugându-se, desigur, întinderea teritorială a ţării cât şi cea a litoralului cu plaje exotice, bogăţiile naturale de excepţie, exuberanţa oamenilor şi multe alte particularităţi.
Mă mândresc şi cu faptul că Excelenţa Sa, Ioan Bar, şi-a lansat cartea dedicată Braziliei, aici, în Satu Mare, în frumosul local central “Mioriţa” fiind prezenţi mulţi oameni de cultură, consilieri şi primarul Iuliu Ilyes, care, prin cuvântul său a apreciat lucrarea, dar şi pe autorul acesteia. A fost o sărbătoare pentru autor, dar şi pentru sătmăreni! Nu cred că există ceva care să fi scăpat ideii de lansare, aşa cum Ioan Bar nu poate scăpa nimic legat de litaniile inimii dăruite lui Dumnezeu. Este Ioan Bar un acut nostalgic şi profund religios fără ostentaţie şi fără trufie. În tot ce face, trăieşte şi simte colegul meu de clasă, nu abdică la real, dar îi caută acestuia sensuri morale, etice şi… metafizice, cu noi şi multe încărcături simbolice. Sigur, desluşim în scrierile lui Ioan Bar, o radiografie a nostalgiilor, în căutarea unui timp al regăsirii, ca sursă continuă a unui timp irepetabil. Confesiunea e tranşantă, iar asumarea destinului uşor fatalistă, auzindu-l şoptind “Nu-i vina mea, aşa a fost să fie”. Este, cum îl cunosc, un fatalist al luptei nu al resemnării. E condiţia celui născut în sărăcie, e condiţia luptătorului, cel care pentru neam, dreptate şi adevăr a plutit pe ape învolburate oferite de această viaţă. Pentru el Ardealul devine nu o simplă delimitare geografică şi spirituală, ci un calificativ de distincţie şi nobleţe, de datorie patriotică. Este adeptul unui patriotism cumpătat, de o frumoasă spovedanie, în care dispare spaima morţii într-o intersectare cu împăcare. La Ioan Bar există o alternativă, o opţiune salvatoare, o linişte atât de mult invocată şi în spusele lui. I-aş face un portret al autorului matur, care în termenii lui Blaga vede jocul şi iubirea în înţelepciune, dar las vouă cititorilor, să-l faceţi! Dacă nu, îl invităm aici, la Satu Mare!
Teodor Curpaş