La poalele dealului Dumbrava, în apropiere de Jibou, judeţul Sălaj, la 117 kilometru de Satu Mare, se întinde un ţinut unic în România: Grădina Zmeilor. Dacă aţi ajuns din întâmplare aici, fără să cunoşti povestea locului, vei avea impresia că te înşeală privirea, şi, cumva, ai aterizat din întâmplare în Meteora grecilor. Nici vorbă. Te afli în Grădina Zmeilor, o arie naturală protejată care cuprinde un ansamblu neregulat de stânci. Acest loc plin de legende şi poveşti interesante te va cuceri din prima clipă.
Grădina Zmeilor este considerată a fi una dintre cele mai frumoase rezervaţii naturale din Transilvania. Ansamblul neregulat de stânci s-a format în sute şi chiar mii de ani, sub acţiunea ploilor, a zăpezilor, a vântului şi a prăbuşirilor concomitente de teren. Solul din care sunt plămădite statuile din Grădina Zmeilor are culori diverse, de la cenuşiu închis până la diferite nuanţe de galben. Fiecare stâncă îşi are propria poveste şi propriul nume. Astfel, în grădina Zmeilor veţi face cunoştinţă cu Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Eva, Căpitanul, Soldații, Degeţelul, Moşul şi Dorobanțul.
Rezervația, situată la aproximativ 10 kilometri de orașul Jibou, are o suprafață de trei hectare. Ea este reprezentată de gresii desprinse din dealul Închieturi, cu o înălțime maximă de 376 de metri. Stâncile cenușii ori galbene sunt reprezentate de așa-numitele gresii de Sânmihaiu.
Un loc de poveste
Aceste stânci neregulate au stârnit de-a lungul timpului imaginaţia locuitorilor zonei. Numeroase legende, care mai de care mai fanteziste atrag anual sute de turişti. Localnicii sunt mai mult decât bucuroşi să le vorbească noilor ajunşi despre poveştile pe care, la rândul lor, le-au auzit de la bunici. Dar să le luăm pe rând.
Denumirea oficială a acestei arii naturale protejate este Grădina Zmeilor. Oamenii locului îi mai spun Fata Cătanii. Rezervaţia naturală a căpătat acest nume de alint datorită uneia dintre legendele locale. Termenul de cătană face referire în această parte a ţării la o femeie autoritară şi severă, precum căpitanii din armată. Legenda locală spune că o tânără fată s-ar fi îndrăgostit de un soldat. Mama sa vitregă nu a agreat povestea de amor dintre tânără şi soldat, a blestemat-o, iar fata s-a transformat în stâncă. O altă poveste din bătrâni spune că întreaga zonă era casa unor zmei care furau fetele localnice, iar într-una din zile, zmeul cel mai mare dintre toţi a furat soarele de pe cer. Un tânăr curajos a mers să îl înfrunte şi a eliberat soarele. Zmeii cei mici, veniţi să-i dea o mână de ajutor celui răpus, au ajuns prea târziu, iar strălucirea soarelui aflat din nou pe cer i-ar fi transformat în stânci.
Poveştile cu zmei nu se opresc aici. Într-unul din capetele grădinii se află două stânci gemene, situate la mică distanţă una de cealaltă. Localnicii povestesc că în vremurile de mult apuse, aici se aşezeau zmeii să se odihnească, înainte de a-şi continua călătoria către Dej, de unde se aprovizionau cu sare.
În anii `70, un cioban care îşi păştea oile în această zonă povestea că a văzut şiroaie de apă roşiatică ce curgeau din peretele din care s-au desprins stâncile. Acest fenomen a lăsat şi mai mult loc imaginaţiei, şi alte legende au fost scornite de oamenii locului. Una dintre ele spune povestea unui tânăr de etnie rromă care fugea de oamenii legii prin pădurile din zonă. De frică să nu cadă pe mâna poliţiei, tânărul s-ar fi împuşcat cu un pistol vechi găsit într-o galerie de mină.
Indiferent dacă există sau nu un sâmbure de adevăr în legendele locale, Grădina Zmeilor are un farmec aparte. Formate datorită intemperiilor, stâncile din Grădina Zmeilor au forme cât se poate de ciudate. Natura a modelat bucăţile de piatră şi le-a dat forme intersante: coloane, metereze, poduri, ciuperci, ace etc.. Dacă aţi ajuns în Grădina Zmeilor, nu încercaţi să vă cocoţaţi pe aceste minunate stânci, deoarece există riscul de prăbuşire.
Din anul 2000, rezervația are statutul de arie protejată fiind raiul fotografilor dornici să surprindă farmecul neîntrecut al acestui colț al Sălajului.
Nicolae Ghișan
