În Ţara Oaşului, cultul morţilor este unul dintre cele mai ample, care îmbină în mod misterios, vechi practici păgâne cu ritul de înmormântare creştin, păstrându- şi până înspre zilele noastre elementele care îi dau specificitate şi coerenţă. În esenţă, îngropăciunea are menirea de a-lsepara pe cel decedat de comunitatea în care a trăit, în cadrul unui ritual elaborat pe etape distincte.
Semne rele
Semnele prevestitoare ale morţii sunt foarte multe şi numai cei iniţiaţi puteau să le descifreze corect. Printre cele mai importante prevestiri sunt cele fă- cute îndeosebi de păsări, animale sau întâmplări premonitorii din viaţa celui care va muri sau ale familiei sale. O largă răspândire în Transilvania o are credinţa că pasărea – simbol almorţii – este cucuveaua, o pasăre nocturnă cu un cântec lugubru. Dacă se aşează pe o casă şi cântă, atunci în scurtă vreme acolo va muri cineva. Cei din casă o alungă repede cu speranţa că astfel vor alunga şi primejdia morţii. Investit cu simboluri ambivalente, viaţă – moarte este şi cucul, care prin cântecul său poate prevesti anii pe care îi mai are de trăit cel care îl întreabă. Vrăbiile sunt socotite aducătoare de nenorociri dacă bat cu ciocul în geam, iar câinii casei devin mesageri ai morţii dacă urlă îndelung a pustiu.
Chiar şi unele sărbători religioase pot avea un caracter premonitoriu. De Sânziene, pentru fiecare membru al familieise împleteşte câte o cununiţă care se aruncă pe acoperişul casei, dacă vreuna nu rămâne pe casă, acest lucru este văzut ca o prevestire neagră. La Turţ este de considerat a fi de rău augur dacă şerpii iesla soare, după ziua Crucii. Şi în Oaş este răspândită credinţa conform căreia că- derea unei stele înseamnă moartea unui om.
Visele și moartea
Semnele sfârşitului pot venişi din casa omului: dacă se crapă oglinda sau o icoană este semn rău, chiar şi atunci când aceasta doar cade de pe perete fără a se sparge. Dar cele mai importante semne premonitorii sunt visele care, odată interpretate, pot da o imagine a întâmplărilor care vor urma, în special a celor nefaste. A visa distrugerea casei sau a acareturilor e semn de mare primejdie pentru întrega familie. A visa căderea cuiva într-o groapă adâncă sau într-o fântână însemană moartea aceluia. Cine visează că i-a căzut un dinte, va avea parte de înmormântarea unei rudenii iar dacă visează că i-a căzut o măsea, chiar moartea unui membru apropiat al familiei. A visa un om însângerat, înseamnă un sfârşit tragic pentru acesta.
În Racşa se crede că dacă găina se apucă să cânte, e semn de moarte, la fel ca şi atunci când cîinele urlă ca turbat, şi-şi ridică labele pe fereastră. Moartea nu poate fi vă- zută de nimeni, numai în nă- luciri ea este zărită, ca un fel de strigoi dar atunci când este invocată, ea este mereu înzestrată „cu cuţitşi cu o coasă”. În clipa morţii, muribundului i se pune în mână o lumânare pentru a-şi lumina calea „pe ceie lume” dar dacă nu o poate ţine, atunci cineva din familie va sta alături de el cu o lumânare aprinsă. Lumina apără de influen- ţele malefice atât trupul cât şisufletul celui răposat, deschizându-i drum spre Împă- răţia Cerurilor. Arderea ei semnifică de fapt, arderea păcatelor, a răului dar şi pâlpâirea vieţii.
Nicolae Ghișan
