Se spune că tinerii din zilele noastre cunosc foarte puţine despre ce s-a petrecut cu adevărat, pe tărâmul vieţii economice, înainte de Marea Revoluţie din Decembrie 89 şi ce se întâmplă în “glorioasele noastre” zile democratice. Puţini sunt cei care au făcut o analiză comparată între cele două perioade din istoria contemporană a României, din care s-ar fi putut prelua tot ceea ce a fost bun pentru viitorul economiei româneşti. Fiecare etapă din istoria României a avut “luminile şi umbrele” ei. Ce-i drept, profitorilor cu bani le place să vorbească mai mult despre “umbrele” unor perioade istorice din ţara noastră. Despre “lumini” nu vor să spună nimic pentru că se tem de o posibilă concurenţă loială românească. Pentru a putea analiza cele două perioade istorice, aşa-zisul socialism şi tânăra noastră Democraţie de tip capitalist, am aşezat în “talerele judecăţii” faptele specifice acestora. Haideţi să ne trezim din “somnul raţiunii” pentru câteva minute, “ să stăm strâmb şi să judecăm drept”. Poate şi în acest fel vom deveni mai înţelepţi!
Iată, de exemplu, care au fost şi sunt cele şapte “minuni” construite de poporul român în vremea preşedintelui Nicolae Ceauşescu: 1. Clădirea Parlamentului României. 2. Transfăgărăşanul. 3. Canalul Dunăre-Marea Neagră. 4. Barajul Vidraru. 5. Hidrocentrala de la Porţile de Fier. 6. Metroul Bucureşti. 7. Clădirea, care trebuia să găzduiască Casa Radio şi Muzeul de Istorie al României. Or fi şi alte “minuni”, cum ar fi: electrificarea, industrializarea şi construirea hotelurilor şi staţiunilor de pe Litoralul Mării Negre, multe dintre ele preluate în zilele noastre de “generoşii” democraţi capitalişti de pretutindeni…, care, datorită puterii lor financiare, acumulată în timpul a sute şi sute de ani de capitalism, “ne-au lăsat” până acum să câştigăm “cât să nu murim de foame!”.
Iată şi cele şapte minuni din România capitalistă Democratică: 1. Demolarea şi jaful fostelor întreprinderi româneşti construite din banii şi sacrificiile poporului. 2. Exodul către firmele din străinătate a celor mai buni meseriaşi şi intelectuali, care au lăsat acasă: părinţi, copii şi rudenii cu ochii înlăcrimaţi de dor. 3. Distrugerea sistemelor de irigaţii şi a unor lucrări hidrotehnice. 4. Eliminarea flotei româneşti în condiţii neelucidate nici până astăzi. 5. Vânzarea masivă la străini, “pe bani de ţigări”, a unor terenuri agricole şi suprafeţe de pădure. 6. Fărămiţarea unităţii românilor în partide şi partiduleţe (deşi ar fi suficiente două sau trei partide patriotice puternice). 7. Unele clădiri de pe Litoral, din Bucureşti şi din oraşele ţării arată ca nişte epave. Mai sunt şi alte “minuni” ale Democraţiei, dar vă las pe dv. să le identificaţi…
Mai nou, asistăm la una dintre cele mai mari minuni, ”mai pe faţă, mai pe dos” ale Democraţiei. Numele din fragmentul de poezie de mai jos puteţi să-l înlocuiţi dv., după bunul plac, şi-atunci o să constataţi cam ce se doreşte referitor la viitorul României. De ce vor unii să stâpânească acest tărâm, despre care se spune că este „Grădina Maicii Domnului” ? Răspuns: România este o ţară bogată, denumită de unii „Poarta de intrare în Europa”! Străinii cu conturile pline, prin escapadele lor expansioniste, denumite în mod oficial Investiţii Străine Directe „Privilegiate”, vin şi în zilele noastre şi vor să ne facă un fel de „paşalâc” economic, deşi nici turcii n-au reuşit: „- Tu eşti Mircea?/- Da-mpărate!/- Am venit să mi te-nchini,/De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini./- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,/Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!/Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;/Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,/Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,/Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale…/De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,/Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război./” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III).
Dumitru Țimerman