Istoria pompierilor de pe meleagurile Sătmarului se împleteşte între instituţii aflate sub egida autorităţilor civile care asigură dotarea tehnică, materială şi financiară şi cel militar caracterizat în principal prin rigoare, disciplină, obligaţii ferme şi îndeplinire necondiţionată a misiunilor.
La aproape 20 de ani de la Marea Unire, apare o Lege de organizare a Corpului Pompierilor Militari ce a fost promulgată prin Înaltul Decret Nr. 815 din 3 Aprilie 1936, lege ce pune în Ardeal şi nu numai bazele unei instituţii naţionale ce avea ca scop activitatea de prevenire şi combatere a incendiilor. Ordinul de zi nr. 109 din 1 octombrie 1936 al Comandamentului Pompierilor din România consemna: „Având în vedere Legea pentru Organizarea Pompierilor… precum şi consimţământul Primăriei municipiului Satu Mare de a-şi militariza serviciul de incendiu, se înfiinţează prin ordin la data de 1 octombrie 1936 Compania de Pompieri Satu Mare”, iar la data de 1 noiembrie 1936 Secţia de Pompieri Carei”. Documentele filialei Satu Mare a Arhivelor Naţionale ne spun că subunităţile nou înfiinţate au trecut imediat la preluarea sediilor şi dotării serviciilor pompierilor civili, aflate în Satu Mare în cazarma Chesturii Poliţiei de pe strada Mihai Viteazul iar în Carei în clădirea Primăriei. Dictatul de la Viena aduce subunităţile militare de pompieri de la Satu Mare şi Carei la un statut de „pompierime profesionistă”, subordonată primarilor iar Regulamentul prevedea câte un pompier la 2000 de locuitori, cheltuielile erau finanţate din bugetul local.Există însă puţine mărturii despre modul de organizare şi desfăşurare a acestei activităţi în perioada ocupaţiei fascisto – hortiste. De abia în primăvara anului 1945 prin Ordinul de zi numărul 469 al Corpului Pompierilor Militari se reînfiinţează unităţile şi subunităţile de pompieri din Ardeal, printre care şi cele din Satu Mare şi Carei.
Ambele subunităţi vor face parte din Grupul regional de pompieri Cluj până în anul 1956, ulterior Grupul P.C.I. Baia Mare. La 1 octombrie 1968 la reorganizarea administrativ -teritorială a României se înfiinţează prin Ordinul Ministrului de Interne Nr 0039794 Grupul de Pompieri al judeţului Satu Mare. Au urmat peste 30 de ani de căutare a unei reale identităţi într-o structură a Ministerului de Interne în care eforturile financiare dar şi cele de suplimentare a efectivelor erau direcţionate preponderent spre miliţie şi securitate, pompierii şi ulterior trupele de grăniceri căutându-şi mereu peticul pentru ca roţile să se învârtă în direcţia impusă de realităţile politico-economice din vremea respectivă. Ani la rând au fost nevoiţi să se lupte cu ideile unui sistem aberant: reducerea numărului de incendii la 0, iar atunci când totuşi se produceau, valoarea pagubelor materiale într-un an de zile trebuia să fie sub o sută de lei. În asemenea condiţii pompierii şi-au adus contribuţia la înlăturarea urmărilor catastrofalelor inundaţii din mai 1970, la Bucureşti la înlăturarea efectelor cutremurului din 1977, la marile incendii de pe platformele economice ale judeţului dar şi la strângerea recoltei de pe ogoarele ţării etc. Schimbarea regimului la finele anului 1989 a deschis perspectiva unor transformări radicale şi în viaţa şi activitatea pompierilor militari sătmăreni. Depăşirea moştenirii dezastruoase s-a făcut treptat în funcţie de posibilităţi. S-a început cu depolitizarea unităţii. A fost elaborat un stat de organizare al unităţii mult îmbunătăţit, cu compartimente noi (logistică, financiar-contabilitate, medicală), numărul personalului a crescut cu aproape 50%, majoritatea ocupând funcţii de execuţie în serviciul operativ. S-a trecut la serviciul în trei ture (24 de ore serviciu şi 48 ore repaus). Din 1991 unitatea a avut o nouă categorie de personal şi anume militari pe bază de contract (un prim pas spre profesionalizare), 70% dintre aceştia fiind încadraţi pe autospeciale de intervenţie. Pe baza acestor modificări structurale, a crescut eficienţa intervenţiilor şi a făcut posibil înfiinţarea, prin redistribuire, a gărzilor de intervenţie în oraşele Negreşti-Oaş, Tăşnad şi în comuna Turţ (Gherţa Mare).Unitatea fiind structură militară, în 1997 primeşte Drapelul de luptă.
La propunerea comenzii îşi schimbă denumirea în Grupul de Pompieri ”SOMEŞ” al judeţului Satu Mare. Un eveniment cu implicaţii deosebite în viaţa şi activitatea unităţii se produce în decembrie 2004, când Grupul se uneşte cu Inspectoratul judeţean de protecţie civilă, formând Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “SOMEŞ” al judeţului Satu Mare. Se intră într-o nouă etapă aflată, în prezent, în plină desfăşurare. Structura Inspectoratului a fost astfel gândită încât să răspundă tuturor necesităţilor impuse de managementul situaţiilor de urgenţă. În lunga istorie a armei noastre sunt numeroase şi emoţionante pagini de curaj şi eroism înscrise de pompierii militari şi civili pe timpul îndeplinirii nobilei misiuni de salvare a vieţii oamenilor, de apărare şi protejare a bunurilor materiale şi a mediului de furia flăcărilor, cutremurelor, inundaţiilor şi a altor dezastre.
Nicolae Ghişan
