Nu se prea scrie carte destinată special fotbalului. De ce? Cei care ar putea şi ar avea competenţa s-o facă sunt ocupaţi cu afaceri, de numărat banii, de vânzări şi cumpărări de jucători sau… n-au suficient timp să scrie o astfel de carte în închisoare, iar când ies au alte probleme mult mai importante. Nu ştiu, dar orăşelele, nu centrele mari, dau mai multă importanţă fotbalului local, cu jucători autohtoni, cu public format, destul de pretenţios. Am condus cartea colegului meu de clasă din Beiuş, Nelu Bondor, devenit jucător de Divizia “C”, apoi conducător de club la CF “Bihorul” Beiuş. De fapt, mai mulţi colegi au slujit cu credinţă această echipă: Koteles Carol, Pantea Ioan, Aron Radu. Au fost serioşi şi ataşaţi oraşului prin liceul “S. Vulcan” pe care l-au terminat şi care i-au făcut oameni adevăraţi. Ce frumos! Cartea aceasta, semnată de Nelu Bondor, nu este altceva decât o rememorare, un istoric al fotbalului din Beiuş, cu nume de jucători ce s-au perindat la echipă, de conducători, de antrenori, de sponsori, de primari şi oameni cu dare de mână care nu doreau să audă de fotbal, de stadion etc. Cele 150 de pagini conţin pasaje cu caracter autobiografic, cu date, meciuri, bucurii şi tristeţe – toate trăite de Nelu Bondor de-a lungul unei vieţi. Spun de viaţă pentru că viaţa lui înseamnă fotbal! Acest om s-a trezit dimineaţa cu fotbalul în vine şi a adormit la fel. Astfel de oameni, se spune, “mănâncă fotbalul pe pâine”. Noroc că a fost înţeles de familie. Şi tatăl lui a fost un împătimit al fotbalului, chiar s-a ocupat de fotbal, iar ceilalţi l-au ajutat : soţia, fiica (economistă, cu 3 fete, triplete, azi studente în anul II), ginerele, prietenii şi marele public. Mi-am dat seama că nu-i uşor să conduci un club într-un orăşel fără posibilităţi şi mai ales cu răuvoitori. Ţin minte că în 1979, când conduceam “Olimpia”, primul meci de cupă l-am avut cu Beiuşul. Nu mă gândeam să abordez cu seriozitate cupa, deoarece costa mult (deplasări, cazare, masă) plus pericolul de accidentări. Nici nu m-am deplasat la Beiuş, crezând că vom pierde şi încheiem cu “Cupa”, ocupându-ne de campionatul de “A” atât de greu. Keizer a întors planul şi a înscris de la 25m cu un şut sub bară. M-am ambiţionat şi i-am forţat la cupă, eliminând apoi pe UTA, pe Corvinul, pe FC Argeş şi finala am pierdut-o cu 1-3 în faţa “U” Craiova. Atât de mult regret acel meci! În carte sunt multe poze cu jucători, cu aspecte din meciuri, materiale semnate de Aron Radu, Koteles Carol, Ioan Bar, Toderici Avram, Remus Ganea, Dumitru Ile, Viorel Codreanu, Teodor Isac, Marcel Burz, Ioan Gavrilă, Albert Szabo, Ciprian Cartoş, Dr. Cozac Aurel, Kovacs Rudolf, Liviu Codre, Teodor Pnie, Ioan Dărăbăneanu, Ilie Dorel Puia, Ionel Zmeu, Augustin Tanchiş, Virgil Munteanu. Aflăm de la autor că CF Bihorul din Beiuş a devenit pepiniera lui FC Bihorul din Oradea, echipă puternică de “A”. Acolo au ajuns o serie de jucători. Cel mai important rămâne Dumitru Ile cu 136 de jocuri şi 36 de goluri marcate. În meciul cu “Dinamo” a înscris toate cele 3 goluri şi… când te gândeşti că a pornit de la “Forestierul” Finiş, apoi ajunge la Beiuş şi Oradea. Toţi semnatarii din carte au subliniat calităţile de excepţie ale lui Bondor, raportate la comportamentul lui faţă de jucători, faţă de antrenori, de mai marii oraşului, de public, de arbitri, de oficialităţi. S-a dovedit din liceu a fi un bun organizator, dovadă că în fiecare an, prin el, promoţia noastră se întâlneşte în prima sâmbătă a lui septembrie. Nu ştiu dacă cei din Beiuş ştiu să-i mulţumească lui Bondor pentru această frumoasă carte, pentru strădania de a realiza şi o mică monografie privind sportul Beiuşului de-a lungul anilor, de creşterea sau descreşterea fotbalului de acolo. Ştiu însă că cel care posedă cartea şi a răsfoit-o n-are decât cuvinte de laudă, de mulţumire şi apreciere pentru autor. Frumos din partea lui că-şi aduce aminte de “Olimpia” Satu Mare, chiar cu durere, dar şi de marele arbitru FIFA, sătmăreanul Otto Anderco, care i-a arbitrat la promovarea în “C” cu echipa din Gherla. Păcat că nu se scriu astfel de cărţi peste tot unde există tradiţie în fotbal. Îi aminteşte pe o serie de jucători: Ile, Pavel, Cioloş, Rif, Boiscan, Pintea, Jurj, Găvruţa, Borza, Vlas, Manea, Zmeu, Ganea, Koteles, Pantea, Zohan, Ursa, Fericeanu, Cotrău, Olteanu, Taidriş. Se spune, prin vorbele lui T. Arghezi, pe care le merită din plin Ionel Bondor: Frumoasă carte, cinste celui ce te-a scris!
Teodor Curpaş