Mi-a căzut în mână “Literatura şi arta”, săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova, de joi, 21 dec. 2017, săptămânal fondat la 3 oct. 1954. Un material mi-a sărit în faţă, mai ales că era semnat şi de Liviu Pe-trina, consilier, purtător de cuvânt al PNŢCD, fostul meu coleg de facultate, omul, care după “revoluţie”, a avut un cuvânt greu în această ţară. Materialul este semnat şi de preşedintele Comitetului Interimar de conducere al PNŢCD, Ion Varlan. Materialul este unul incisiv, atrăgător prin problemele dezbătute, prin curaj şi tenacitate. Este conceput de oameni care mânuiesc cu sfinţenie verbul limbii române şi trăirile sufleteşti ce izvorăsc atunci când vorbeşte de ţară, de patrie, de popor, de România! Oricum, cu voia sau fără voia noastră, PNŢCD are istorie şi “vocaţie de restaurator al democraţiei, al continuităţii istorice a Statului Român şi a unităţii naţionale”. Autorii constată că Centenarul Marii Uniri scoate la suprafaţă şi personaje dubioase, care ponegresc România şi aspiraţiile dintotdeauna ale românilor. Noi am ajuns la stadiul de a susţine dăinuirea noastră bazându-ne pe temei ştiinţific, nu pe speculaţii care ţin de oracole. Noi ştim bine că istoria se întemeiază pe adevăr şi că fiecare popor îşi cunoaşte propriul adevăr, adevăr afirmat prin cunoaşterea temeinică, prin conştiinţa de sine şi prin experienţa proprie. Cam aşa sunt motivate frumoasele idei ale semnatarilor. Mi-l aduc aminte pe Liviu Petrina ca student, îmbrăcat într-un suman maro-roşiatic, cu revistele sub braţ. Era un student de excepţie, interesat de istoria neamului, dar şi de viitorul ţării. A lucrat ca diplomat în Japonia, făcând mai aproape de noi, de România, chiar personalitatea Împăratului. În material, autorii nu uită să sublinieze personalitatea noastră, aşa cum a evoluat în decursul istoriei, referindu-se la “legăturile de sânge (familie), limba, crezul, obiceiurile, portul, cultura şi convieţuirea în acelaşi spaţiu, consubstanţial naşterii şi formării conştiinţei naţionale. Conştiinţa propriei identităţi ia naştere şi se dezvoltă prin raportarea la neamurile vecine.” Mi-a plăcut gândirea emanată : Cine nu este mândru de părinţii, strămoşii şi neamul său şi nu este preocupat să le cinstească gloria şi meritele nu va dobândi respectul nimănui şi va sfârşi prin a fi dispreţuit de toţi. Mi-am dat seama şi acum, citind acest material, că Liviu Petrina este omul care a ştiut să se “dezbrace de noapte” fiind înfăşurat în ecourile de sfinţenie a cuvântului, pe care-l manevrează atât de bine. Este un bun reprezentant al cetăţii de învăţământ clujene. Prin tot ce a făcut ca student la Filologia din Cluj şi apoi îşi autentifică accesul la fiinţa lumii, reuşind să-şi impună ideile progresiste ca într-o lume a lui, pe care o confruntă cu celelalte lumi. Mă gândesc, desigur, la lumile create de partide şi partiduleţe născute peste noapte, partide fără istorie. Doar pragul crescut la 10% ar putea face ordine în tot ce se întâmplă pe plan politic. Ar rămâne 3-4 partide puternice, fără jocul întâmplărilor, fără gustul amar ce-l provoacă unei ţări întregi! Materialul “Atenţie la fake news, din vechile falsuri”, material la care facem referinţă, subliniază caracterul scandalos al cărţilor lui Boia, cu venituri de librărie, deşi urmăreşte distrugerea conştiinţei naţionale. Autorii constată cu bucurie că românii, fie şi hăituiţi şi împărţiţi, agresaţi de imperii răpitoare, au avut mereu certitudinea că aparţin aceluiași neam, au aspirat şi au luptat ca să se constituie într-un singur Stat. Şi au reuşit să adune între aceleaşi fruntarii teritoriile pe care le-au stăpânit dintotdeauna mulţumită sângelui vărsat şi sudorii frunţii lor. Tot anul 2018 rămâne o mare sărbătoare tocmai sensului dat de înaintaşii de valoare pe care-i cinstim, îi apreciem şi le mulţumim. Aceasta este realizarea Binecuvântatului An 1918, scris cu litere de aur în istoria noastră, despre care vorbeam mai sus! Nr. 51 al săptămânalului “Literatura şi arta” creşte ca valoare prin materialul atât de convingător, semnat de colegul meu Liviu Petrina, un diplomat care şi-a făcut datoria oriunde a fost destinat. În tot ce a făcut s-a remarcat prin dragostea de ţară, de neam, de popor, neuitând de unde a plecat!
Teodor Curpaş