După o grea şi neîndurătoare suferinţă, poetul Vasile Tarţa a încetat din viaţă, cernind inimile tuturor celor care l-au cunoscut, l-au iubit şi apreciat.
S-a născut în 14 decembrie 1940 în localitatea Lipău din judeţul Satu Mare primind în familie o solidă educaţie întru credinţa lui Dumnezeu. Poet şi prozator reprezentativ, a debutat cu versuri remarcabile în ziarul Cronica Sătmăreană în anul 1974. A devenit în scurtă vreme colaboratorul constant al ziarelor Munca şi România Liberă, publicând în acelaşi timp frecvent grupaje de poezie în revistele Tribuna, Steaua, Viaţa Românească, România Literară, Luceafărul, Familia, Transilvania, Poesis, Pleiade şi Acolada.
De la primul său volum “Imagini” (ed. Dacia, 1980) şi până la Patrimoniul nefericirii (ed. Pleiade, 2013) publicat cu puţin timp înainte de trecerea sa în amintire, prolifica operă a lui Vasile Tarţa s-a bucurat de aprecierile criticii literare şi a confraţilor săi din literatura naţională pentru originalitatea stilului inconfundabil, pentru valoarea căruia a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A înţeles, într-un moment al deplinei sale maturităţi creatoare, să se retragă în liniştea patriarhală a suburbiei sătmărene Sătmărel. Aici a continuat să scrie cu aceeaşi acerbicie, publicând volum după volum, cu convingerea că existenţa sa este legată organic de scris. Prin harul cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, prin versurile sale şi-a asumat cu înţelepciune lupta până la capăt cu necruţătoarea boală pe care n-a putut-o învinge.
Familist desăvârşit şi prieten exemplar, Vasile Tarţa îi lasă nemângâiaţi prin trista sa trecere în eternitate pe cei care l-au iubit şi le-a fost aproape.
Transmitem sincere condoleanţe familiei îndurerate. Vom păstra mereu neştearsă amintirea sa preţioasă.
Adio, dragă prietene Vasile!
