Sătmărenii râd şi acum cu poftă când îşi amintesc de protestele lui Castorică, când rozătorul se dădea mare în uniforma lui mică. Abordând atitudinea de revoluţionar a lui Che Guevara, eroul nostru încurca iarna cu vara. Vorbea întruna la megafon, de nu-l mai înţelegeau ziarişii pe reportofon. Nu din cauza zgomotului ambiental, ci din cauza discursului bâlbâit şi neclar. Să nici nu mai pomenim de sloganurile cu rimă forţată, strigate de Castorul ce se credea la armată. Însă acele vremuri au trecut, iar clovnul de serviciu al Sătmarului s-a făcut nevăzut. Probabil că s-a lipit de vreun circ ambulant, care ducea lispă de un asemenea saltimbac halucinant. În arenă, acesta are toate motivele să se creadă pe scenă. Poate să-şi joace rolul preferat de pucist mai mult sau mai puţin lunetist, combinat cu un fel de Rambo anchilozat şi cu un strateg retardat. În mod sigur, spectatorii se prăpădesc de râs când văd un asemenea clovn compromis. În concluzie, Castorul şi-a găsit locul potrivit, de circar ameţit, pilit, dar neobosit. Să sperăm că circul respectiv nu va reveni prea repede în Sătmar, ţinându-l departe de noi pe acest clovn protestatar şi retardat, care peste tot s-a făcut de rahat.
