Istoricii români au cercetat prea puţin acest spatiu. Mai mult interes faţă de el au dovedit istoricii maghiari. Cel mai vechi istoric ungur Anonymus scria: „Arpad a ocupat toată regiunea de la Tisa la Bograd cu toţi locuitorii ei şi a asediat cetatea Borşa. Locuitorii acestui ţinut nu puteau fi decât români şi slavi, iar cetatea asediată nu putea fi alta decât Borşa Maramureşului. Tot ANONYMUS spune că primii locuitori ai acestor ţinuturi au fost români. Aşadar este firesc că primele aşezări stabile au fost tot românesti, iar retragerea lor spre munte în timpul năvălirilor n-a însemnat dezlipirea lor totală de pământul la care aveau dreptul prin ,, Jus Valachichum”.
Originea locuitorilor din Bocicău precum şi a celor din localităţile învecinate: Tarna Mare, Valea Seacă, după istoricii unguri ar fi slava, românii fiind asimilaţi de slavi, ceea ce este un paradox. Realitatea fiind alta: slavii au fost asimilaţi de români ceea ce denotă ca ei au fost majoritari.
Istoricul Szabo Istvan scrie că la început românii ocupau ţinuturile până departe la Berg şi Ungaria, de unde s-au retras cu Voievodul Dragoş, locul lor fiind ocupat de slavi. Deşi au părăsit aceste ţinuturi din zona muntoasă românii şi-au lăsat amprenta asupra acestui ţinut. Dovada că rutenii din Higea, Tarna Mică, Dumbrava şi Cerna azi localităţi în Ucraina au portul oşenesc şi o parte din ei vorbesc româneste. Ca vechime Bocicăul pare a fi întemeiat ulterior satelor vecine Tarna Mare şi Valea Seaca . S-a întemeiat pe domeniul boieresc Nylag- Craya . Cele mai vechi familii, a căror origine etnică nu a putut fi contestată niciodată sunt: Câmpean ( din Maramureş), Buhai, Haiduc, Hamza, Paşca, Cosma, Malanca etc.
Din punct de vedere religios până la 1 iulie 1944- Bocicaul a fost administrat de preoţii din Tarna Mare, Bocicăul având statut de filie. Primele înregistrări matricole datează de pe la 1810. Documentele sunt redactate în română cu caractere chirilice, altele în latină şi puţine în maghiară. Parohia aparţine districtului Protopopesc-Turţ. Circularele vlădiceşti de la 1848 sunt semnate de episcopul Basilius Popovici al Munkaciului cu sediul în Ungaria.
Biserica cu hramul Sf. Mihail şi Gavril
Biserica din Bocicău s-a zidit în timpul protopopului Antoniu Covaci, devenit protopopul districtului protopopesc al Turţului cu sediul în Tarna Mare.
Lucrările au început în primăvara anului 1901 şi au fost finalizate în 1904. Este construită din piatră şi cărămidă în stilul simplu caracteristic tuturor bisericilor din Transilvania. Are forma de navă cu turnul în faţă. Biserica a fost ridicată pe locul unde înainte se afla o biserică de lemn care a fost demolata şi vândută meşterului zidar PATEVI , ce a condus lucrările de zidire a noii biserici pentru suma de 300 florini. Suma totală necesară constructiei a fost de 1000 de florini. Diferenţa de 700 de florini reprezenta contribuţia dată de familii . Biserica a fost binecuvântată de preotul Antoniu Covaci. În decursul timpului s-au mai facut reparatii în vara anului 1939 când portalul din faţă, ameninţa cu prabuşirea în urma unui cutremur. După această renovare Sfânta Biserică a fost binecuvântată de preotul Alexandru Bretan de la Baia Mare, participând si prefectul judetului Satu Mare , colonel Simeon Coman.
Alte reparatii capitale au avut loc în 1958 -1960 . Astfel ca în duminica lui 13 nov. 1960, Bocicăul a trăit un moment deosebit. În prezenţa a peste 5000 de credincioşi P.S.Sa Valerian Zaharia a sfinţit sfântul locas, preot fiind dr. Paul Augustin.
Biserica poartă hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril şi adăposteşte câteva piese de patrimoniu: patru iconiţe pictate pe sticlă şi cărţi de cult cu slova chirilică.
Nicolae Ghişan
