La puţin timp după terminarea celui de-al II-lea Război Mondial, ţăranii români care deţineau o bucată de teren şi animale au devenit duşmanii aprigi ai colectivizării. Tot acum a apărut şi termenul de “chiabur”, prin care, în perioada comunistă, era desemnat un ţăran bogat care aparţine burgheziei satelor, ce poseda mai mult pământ decât poate lucra singur, şi dispunea de importante mijloace de producţie folosind muncă salariată. Termenul „chiabur” a fost introdus în România, în mod oficial, prin „Rezoluţia Şedinţei Plenare a C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949 fiind inspirat din noţiunea de culac, impusă în Uniunea Sovietică.
Comuniştii au reuşit să spargă solidaritatea socială din mediul rural susţinându-i pe ţăranii săraci şi îndreptându-se împotriva celor mai înstăriţi. Pentru a compensa lipsa de alimente din oraşe, dar şi necesitatea plăţii de despăgubiri de război Uniunii Sovietice a fost introdus sistemul cotelor.
Cu ajutorul unor procese mai mult de formă, aceştia erau condamnaţi la jumătate de an sau chiar ani buni de muncă în lagărele partidului. De parcă nu era suficient, „chiaburii“ erau şi demonizaţi în presa vremii, unde ceilalţi oameni erau îndemnaţi să îi „demaşte”. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Satu Mare unde ţăranii care s-au împotrivit activ acţiunilor regimului totalitar au avut mult de suferit.
Din lucrarea “Rezistența țărănească anticomunistă din perioada colectivizării în județul Satu Mare (1949-1962)” purtând semnătura lui Aurel Pop, aflăm că ţăranii erau obligaţi să predea statului o parte semnificativă din producţia gospodăriilor lor. Dimensiunea acestui impozit în natură a variat. Nu de puţine ori, ţăranii erau lăsaţi doar cu sămânţa pentru anul următor sau nici cu atâta. Întreg sistemul era sprijinit destul de puternic de ziarele vremii, în care se relatau faptele acestor „chiaburi”, care, în disperare de cauză, nu de puţine ori au refuzat să dea parte din producţie statului.
În fiecare zi în paginile presei locale sătmărene se reflecta această stare. “În timp ce țăranii muncitori din comuna Supuru de Jos, raionul Carei, își predau cu cinste cotele, chiaburii caută prin orice mijloace să saboteze realizarea planului de colectări. Socotind că va fi crezută, chiaburoaica Nemeti Ghizela a început să se plângă că nu are de unde să dea cota datorată. În realitate însă ea ascunsese cu multă dibăcie cerealele în grădină. Țăranii din comună nu s-au lăsat ademeniți de văicărelile chiaburoaicei, ei au demascat-o și au forțat-o să predea produsele care au fost găsite în grădină, printre care trei saci cu floarea soarelui și o însemnată cantitate de fasole”, se arată într-un articol al vremii.
Lupta în mediul rural a luat proporții alarmante, uneori plătindu-se polițe între sătenii cu rivalități mai vechi, iar sub pretextul că nu își achită datoriile față de stat erau socotiți “sabotori”, “bandiți” și dușmani ai poporului. “Chiaburul Tibere Ioan, care a refuzat să predea cota obligatorie de lapte și carne, căutând să saboteze interesele clasei muncitoare, a fost condamnat la 2 ani închisoare și 500 lei amendă. Tot la 2 ani închisoare și 500 lei amendă a fost condamnat chiaburul Pintea Valer din comuna Homorodul de Jos. Chiaburul Cunfelvi Paul a fost condamnat la un an închisoare și 500 lei amendă. Chiaburul Nicoară Vasile din Tătărăști a fost condamnat la 2 ani închisoare”, scrie presa locală din acea perioadă.
În vara anului 1953 pedepsele aplicate celor care se opuneau regimului și politicilor ale au luat o formă și mai dură. Pedepsele s-au mărit, cota de impozitare a crescut la 50%, iar execuțiile au coborât din sălile tribunalelor în mijlocul comunității adunate cu forța spre a dovedi că nu se glumește și spre a se da un exemplu.
În satul Acâș, raionul Carei, un om a fost condamnat de Tribunalul raional în fața întregului sat la 10 ani de închisoare corecțională și 5.000 de lei amendă. Acuzatul a fost Ban Coloman, învinuit că nu a predat 1.541 kilograme cereale, 634 kilograme lapte și 113 kilograme din cotele obligatorii ale anului 1952.
Chiaburul Ștefan Rimlih a fost condamnat la 11 ani închisoare corecțională și 5.000 lei amendă pentru că s-a sustras de la predarea a 3.069 kilograme grâu, 2.017 kilograme secară, 1.810 kilograme orz și 1.275 kilograme ovăz drept cotă de stat. Condamnarea a avut loc în fața tuturor sătenilor, iar apoi acesta a fost purtat prin satul Boghiș în cătușe.
Nicolae Ghisan