S-a născut la Satu Mare, la 4 iunie 1883. Studiile primare şi liceul le-a făcut în oraşul natal. După ce şi-a luat bacalaureatul, în 1901, a ales să studieze medicina, pentru a fi de folos semenilor săi. A studiat medicina la Budapesta, la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii „Pázmány Péter” pe care a absolvit-o în 1906. A devenit preparator universitar, avându-l drept mentor pe renumitul profesor universitar Tellyesniczky Kálmán. A fost numit asistent universitar. După ce şi-a luat doctoratul în medicină i s-a propus să rămână în cadrul Facultăţii de Medicină, dar dr. Lükö Béla a optat să lucreze în cercetare la o clinică chirurgicală din Budapesta. În 1912 s-a reîntors în oraşul natal, decis să contribuie la dezvoltarea sectorului spitalicesc, care până atunci funcţiona în condiţii modeste.
La izbucnirea Primului Război Mondial, a fost mobilizat ca medic militar, funcţionând la Spitalul de rezervă din Satu Mare. În timpul războiului scoate de sub tipar lucrarea „Concluzii despre răniţii de război”. În această lucrare prezintă 7.000 de cazuri de răniţi, dintre care un număr important prezentau leziuni ale cutiei craniene. În 1917 a fost trimis pe front, de unde s-a întors în decembrie 1918. După terminarea războiului, Spitalul Militar din Satu Mare a fost desfiinţat, iar dr. Lükö Béla a fost numit director al Spitalului orăşenesc din Satu Mare, care funcţiona pe strada Corvinilor. Nemulţumit de starea spitalului, doctorul Lükö Béla a depus eforturi pentru înfiinţarea unui spital modern. Referitor la acest aspect, Iuliu Tankóczi în „Monografia oraşului Satu Mare”, 1936, face următoarele precizări: Primul spital public din Satu Mare a început să funcţioneze în anul 1880 cu 72 de paturi, iar ulterior s-a extins la 100 de paturi. Din 1907 s-a pus problema construirii unui nou spital. După lungi discuţii, conducerea oraşului a stabilit amplasamentul noului spital, undeva în zona terenurilor de sport. Din cauza războiului şi a lipsei de fonduri, acest proiect nu s-a putut realiza. Atunci dr. Lükö Béla a cerut Primăriei să cedeze pentru a servi drept spital, clădirea Şcolii de băieţi, nou construită în Piaţa Latinităţii (azi Piaţa Eroii Revoluţiei). Conducerea oraşului a acceptat propunerea în 1919, propunere aprobată imediat şi de Ministerul Sănătăţii. În 1951 spitalul a fost extins, ocupând şi clădirea din vecinătate, construită în 1906 cu destinaţie de şcoală comercială superioară. Între cele două clădiri s-a construit şi un pasaj de legătură. Primul director al noului spital a fost dr. Lükö Béla.
Printre intervenţiile chirurgicale de mare succes ale doctorului Lükö au fost cele care au salvat viaţa colonelului Margaritopol din Marele Stat Major şi a soţiei generalului Butunoiu. Dr. Lükö Béla s-a specializat în chirurgia pulmonară, domeniu în care s-a perfecţionat la Berlin, la profesorul Sauerbruch, membru în Deutsche Chirurgische Gesellchaft. A participat la numeroase congrese medicale internaţionale, unde a prezentat comunicări cu privire la metoda de anestezie şi concluziile privind chirurgia abdominală. De numele dr. Lükö Béla se leagă peste 100.000 de intervenţii chirurgicale. Eminentul chirurg a elaborat numeroase lucrări de specialitate.
Ca o recunoaştere a meritelor sale, din partea regelui României, Ferdinand I, prin generalul Davidoglu i s-a înmânat în 1921 ordinul „Steaua României şi Crucea Reginei Maria”, iar în 1935 a fost distins cu titlul de “Cavaler al Coroanei României”. Meritele în domeniul asistenţei medicale în oraşul Satu Mare i-au fost recunoscute prin înmânarea decoraţiei „Răsplata Muncii”, al cărui brevet a fost semnat la 31 decembrie 1931 de către Nicolae Iorga.
Marele chirurg, celebru în toată Transilvania, a încetat din viaţă la 2 mai 1936.
Sursa: Actualitatea Sătmăreană
Nicolae Ghişan
