Dacă privim din perspectiva politică grațierea și amnistia, atunci îi înțelegem pe concurenții politici mediocri de ce sunt atât de vehemenți opozanți. Sistemul juridic din România postdecembristă este în continuă reformare, iar multe articole de lege poate nu mai corespund sistemului economiei de piață. Rigiditatea acestui sistem, pe anumite segmente, le oferă posibilitatea concurenților politici să incrimineze, la o adică, foarte ușor, anumite personalități ale României, care nu au comis greșeli extrem de grave. În special sunt vizați anumiți lideri politici, care au devenit „incomozi” în lupta pentru câștigarea Puterii în România.
În alte țări, relaxarea juridică a facilitat dezvoltarea economică, în sensul bun al cuvântului, iar legile au devenit complementare concurenței existentă în mediul de afaceri și chiar politic. Nu un sistem coercitiv obtuz este eficient pentru dezvoltarea României, aservit, pe alocuri, unor oameni influenți, care au știut să speculeze prin interpuși redactarea superficială a unor articole de lege facile. Aceste articole au fost votate fără să mai fie supervizate suficient de oameni cu experiență în domeniul juridic, care să nu fie aserviți unui partid. „Căile de atac” ale opozanților conțin probabil multe din slăbiciunile sistemului juridic, iar acestea au devenit un adevărat “vârf de lance “ în arta de a “confecționa dosare”, legale de altfel, pentru orice fel de “găinării…“. Pentru astfel de “păcate ușoare” e nevoie de amnistie sau grațiere !
Poate mulți, care au auzit de amnistie și grațiere, nu prea înțeleg semnificația acestor două cuvinte. Nici nu-i de mirare, pentru că ele sunt prezentate în spațiul public de parc-ar fi niște “monștri cu șapte capete”. Nu suntem noi singurii din lume care am asista la astfel de acte de clemență. Iată explicațiile acestor două cuvinte, pe care le-am cules din Dicționarul Explicativ al Limbii Române: “Amnistie – act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. Grațiere – a reduce (sau a anula) pedeapsa unui condamnat printr-un act emis de șeful statului “. Desigur, trebuie să înțelegem că amnistia sau grațierea ar trebui aplicate pentru faptele ilegale mai ușoare. Cele două acte de clemență s-ar putea condiționa cu anumite despăgubiri pe care condamnații să le plătească statului român. Se spune că așa se procedează și în unele țări dezvoltate…iar statul are numai de câștigat pentru că nu mai oferă condamnaților “masă și cazare pe gratis”.
Pe de altă parte, nimeni nu a ieșit pe un post de televiziune să prezinte un calcul referitor la câți bani ar rămâne la bugetul statului, dacă ar fi aplicate amnistia și grațierea unui număr însemnat de condamnați. Poate printre ei mai sunt încă mulți români condamnați pe nedrept. Au fost cazuri, dar acestea nu s-au bucurat de o mediatizare accentuată, cu scopul de a amenda anumite legi, pentru a preveni astfel de drame în rândul românilor. Aici ar putea interveni mult invocata “independență a justiției românești…”. Amnistia și grațierea ar trebui privite din mai multe puncte de vedere, chiar și din perspectiva experienței unor țări din Occident. Ele nu trebuie să fie exilate de pe tărâmul felului de a fi al românilor, al iertării și reabilitării personalității unor semeni de-ai noștri, numai și numai din cauza unor strategii politice, care „ poartă fesul…cu ochelari de cal “. Trebuie să recunoaștem faptul că lupta politică din stradă, cu huiduieli, îmbrânceli și alte drame, s-a mutat în sfera juridică. Vă dați seama cât de bine pregătit trebuie să fie un jurist, un avocat, un procuror… pentru ca să poată pleda în favoarea unor oameni nevinovați ? Știți de ce? Legea poate fi înțeleasă în mod diferit și are, cum se spune, “ portițe ! “, care pot să deschidă drumul spre condamnarea unor politicieni sau “oameni de rând ai Țării Românești” în funcție de Măria Sa Interesul. Ce amnistie ! Ce grațiere ! Importantă-i lupta pentru Putere…
Dumitru Ţimerman