De mulţi ani, ne-a obişnuit Toader Lohan, ca după zilnica hărnicie, aproape singulară în judeţ, cu sticlele de apă dătătoare de viaţă şi forţă, cu multă corectitudine şi erudiţie, prin buna ancorare în realitatea judeţeană şi naţională, cu prezenţa sa fără… absenţă în tot judeţul. Toader Lohan a fost mereu prezent în viaţa bisericii, fiind util la sfinţiri de biserici şi de momente istorice, la comemorări şi sărbători naţionale simţind o responsabilitate asumată nu de om politic, ci de cetăţean al urbei, mândru de capitala unei ţări aparte, numită Ţara Oaşului – Negreştiul vieţii sale, despre care a vorbit atât de frumos şi de laudativ la o emisiune “Oameni şi fapte”, emisiune ce a stârnit atâta interes! Doamne, cât de mult am dorit să-l cunosc pe acest minunat om, despre care se vorbea frumos în tot judeţul. Ţin minte că mi-a făcut cunoştinţă Nicolae Bura, primarul cu atâta prestanţă, omul mândru de cetăţenii care fac onoare oraşului. Ce emisiune reuşită prin meandrele sensibilităţii d-nului Lohan. Am vrut s-o refac, la un alt nivel, drept o emisiune ce-o vedeam realizată, după câţiva ani şi l-am rugat pe dl. Gheorghe Mihoc să mă ajute, discutând cu acesta multe lucruri care chiar m-au determinat să-l readuc în faţa camerelor de luat vederi. N-am apucat şi… într-o seară, Gheorghe Mihoc m-a înştiinţat că emisiunea nu va putea avea loc! A făcut-o cu o voce aproape stinsă, care m-a speriat! Am aflat despre necazul ce a căzut peste familie, peste prieteni, peste oraş şi de ce nu peste toţi oamenii care l-au cunoscut pe Toader Lohan! Fără a avea pretenţii de cunoscător al oamenilor, pot spune că Toader Lohan era la vârsta lucidităţii depline, ca şi cum râurile se întorc la izvoare atât ca fond cât şi ca formă. Un fond modelat după sufletul lui preaplin de iubire pentru oameni, după felul lui de a fi, după trăsăturile sale ce-l caracterizează toată viaţa : modest, harnic, luptător, îndrăzneţ, credincios, iubitor de familie, iubitor de ţară, de neam, de limbă, luptător pentru dreptate şi adevăr! Toader a fost un netributar modei, necomplexat de zeloşii postdecembrişti, ştiind să se încadrează noului din viaţă şi aducând noul şi utilul în viaţa oamenilor. A fost un om ponderat în tot ce a realizat şi… cel mai important: şi-a păstrat bunul simţ!
Nu cred că a existat cineva care n-a putut colabora cu Toader Lohan sau oameni care i-au cerut sprijin fără a-l primi! Tocmai de aceea, înmormântarea lui a fost una deosebită. Slujba ţinută de soborul de preoţi a avut loc în curtea bisericii din Negreşti – Oaş, în prezenţa a peste o mie de oameni din tot judeţul, dovadă a preţuirii sale. Am aflat multe despre Toader, chiar de la prietenii săi, unul fiind Gheorghe Mihoc sau Nicolae Bura. Oricum, Toader Lohan a avut curajul de a-şi spune şi a-şi plânge lăuntrul său, cu bucuriile sau lucrurile ce nu i-au dat pace! El nu s-a vrut să fie altfel cu orice preţ, a fost altfel prin felul lui de a fi : omul direct, sincer, deschis, curat sufleteşte, darnic, milostiv, cu respect faţă de oameni!
Din spusele lui am auzit, parcă, o concluzie rostită atât de simplu, dar cu un conţinut atât de bogat şi imperativ: Ca într-o litanie a cerurilor de unde auzim ruga pentru Dumnezeu : Doamne, fă bucurie pentru sărmanii din jur şi… Doamne, dă-le lor apa cea vie! S-a rugat pentru toţi şi chiar le-a oferit “apa cea vie” de care el n-a avut parte! Nu ştiu, dar moartea acestui minunat om, pentru mine, rămâne ceva neexplicabil! Viaţa, cu învăluirile ei cotidiene, lasă prea puţin timp de aduceri aminte, dar NVTV îşi va aduce mereu aminte de el şi de faptele lui ieşite din comun, aducătoare de un strop de bucurie pentru mulţi! Am participat la conducerea pe ultimul drum, dirijat chiar unde trebuia, în curtea bisericii, acolo unde încap numai oameni cu sufletul mare, cu prietenii lui – Ioan Holdiş, cu Sică, alături de mulţi consilieri judeţeni, oameni de cultură, gospodari, cetăţeni din judeţ, mulţi preoţi, oameni de toate vârstele. I-am văzut pe Mircea Govor şi pe Gheorghe Ciocan, pe membrii Asociaţiei Ţării Oaşului, pe mulţi, chiar foarte mulţi, cu ochii înlăcrimaţi de durere! Participând, cu multă durere în suflet, la petrecerea lui Toader Lohan, cu popasul din curtea bisericii, mi-am dat seama că acest om va rămâne pentru veşnicie în amfiteatrul oamenilor de valoare din judeţ! El va merita mereu un cântec de noapte pentru veşnicia zilei, va merita mereu să fie amintit ca omul care a avut ceva de spus pentru noi şi pentru binele nostru!
Gândul nostru se îndreaptă spre frumoasa familie a lui Toader Lohan, care trebuie să aibă puterea să depăşească această durere, iar, alături de noi toţi, să-l facem ca Dumnezeu să-l ocrotească, să-l odihnească în Pacea Sa! Pâraie de lacrimi nu pot spăla durerea pierderii unui astfel de om, iubit de toţi oamenii! Rar întâlneşti azi astfel de oameni! Păcat!
Teodor Curpaş