Lumea noastră democratică este imprevizibilă, controversată, derutantă și plină de interese ascunse. Informaţiile circulă liber, uneori ca un roi de viespi, prin spațiul public. Pentru a emite o judecată de valoare este nevoie măcar de trei informaţii, care s-au dovedit a fi veridice, după ce în prealabil au fost verificate. La prima vedere această procedură pare „stufoasă şi greoaie” pentru comoditatea noastră democratică, dar extrem de benefică pentru luarea unor decizii corecte. Filosoful roman Seneca spunea:” Prefer să deranjez cu adevărul decât să fac pe plac cu lingușiri”, iar dramaturgul Tudor Mușatescu atrăgea atenția mincinoșilor cu înțeleptele cuvinte:” Decât să minți bine, mai bine spui adevărul prost “. Orice gafă poate fi îndreptată de către decidenți, dacă subordonatul spune adevărul despre împrejurările în care aceasta a avut loc din cauza neglijenței sau uitării. În acest fel, problema respectivă poate fi rezolvată pe cale amiabilă, fără consecințe negative în plan social și condamnări nedrepte ale unor colegi de muncă sau politicieni.
Suntem tentaţi să judecăm anumite situaţii, sau chiar oameni, după nişte informaţii furnizate de aşa-zişii „lingăi”, pe deasupra şi inculţi. Chiar și dialogurile înregistrate pe un telefon mobil pot fi neconcludente, subiective și derutante pentru cel care le analizează în liniștea odăii de acasă. Uneori discuțiile pot fi derutante pentru că unele au rolul de a incita interlocutorul, care înregistrează discuțiile, au rolul de a investiga modul de gândire al celui care înregistrează pe ascuns o discuție, de fapt, constructivă. În funcţie de interesele lor meschine, aceştia le prezintă, în mod eronat, şefilor sau chiar politicienilor. De nenumărate ori, cei care primesc astfel de informaţii nu le mai verifică, iar concluziile devin şi ele false.
În urma unor astfel de judecăţi pripite, Nevinovaţii exclamă cu vehemenţă: „Dv. judecaţi oamenii după vorbele altora sau după faptele lor ?!”. Această întrebare îi derutează pe „factorii decizionali”, dar în acelaşi timp îi conştientizează, îi trezeşte la realitate. Furnizorii de informaţii eronate, „strânşi cu uşa”, după ce se confirmă că demersurile lor au fost păcătoase, se apără cu expresii de genul: „Şefu’, vă rog să mă scuzaţi, dar am aflat această informaţie de la colega mea; Poate că nu am înţeles eu bine ce a spus colegul meu, cu care am stat de vorbă la o cafea; Am interpretat eu greşit informaţiile pe care mi le-a furnizat un prieten din liceu etc.”. Uneori nivelul de cultură generală, al celui care furnizează informaţii deformate, lasă de dorit. Alteori din : invidie, interese ascunse sau ambiţie răutăcioasă personală plină de prejudecăți, aceşti „aşa-zişi prieteni” fac rău deopotrivă şefului, dar şi angajatului.
În spatele oricărei informaţii, furnizată în mod onorific de aceşti „binevoitori”, se ascunde un interes meschin sau prostia. Dacă avem nevoie de informaţii pertinente, adevărate, trebuie să apelăm la profesioniștii de specialitate. Dacă vă aplecaţi urechea la diletanţi, riscaţi să luaţi decizii greşite, care vă vor descalifica din punct de vedere profesional. Cercetătorii din domeniul comunicării au identificat trei tipuri de consilieri. Primul tip de consilier îi prezintă mereu şefului informaţii negative, neargumentate şi neverificate suficient de riguros. Cel de-al doilea tip de consilier este acela care îi prezintă şefului informaţii menite să scoată în evidenţă numai şi numai faptele pozitive din firmă sau din instituţie, fără a menţiona şi deficienţele existente. Cel de-al treilea tip de consilier este acela care furnizează şefului informaţii selectate, corecte, verificate, bine argumentate, aşa cum sunt ele, cu bune şi rele.
Imaginaţi-vă care ar putea fi consecinţele pozitive sau negative, dacă administratorul, directorul unei societăţi comerciale sau instituţii îşi fundamentează strategia sau deciziile după informaţiile furnizate de cei doi consilieri parțiali. Cercetătorii afirmă că cel de-al treilea consilier este cel mai eficient, având în vedere faptul că acesta, nepărtinitor, prezintă informaţiile reale. Flexibilitatea strategiei de dezvoltare, bazată pe informaţii veridice, poate avea succesul mult aşteptat şi diminuează disfuncţionalităţile din cadrul oricărui sistem.
Nu judecaţi un om sau o situaţie prezentată „pompieristic”, după vorbele „şuierate printre dinţi” de diletanţii invidioşi sau mincinoși, pentru că riscaţi să deveniţi un „papă-lapte” cu urechi de măgar (măgăriță) !
Dumitru Ţimerman