Graţie unui complex de împrejurări favorabil, în care partea leului o deţin promovarea fotbaliştilor de la Olimpia şi – în contextul pregătirii unei manifestări expoziţionale consacrate comunităţii evreieşti din Sătmar – aflarea anumitor detalii ale activităţii redutabilului decorator de vitrine interbelic Manuel ADLER, am dat şi de un articol intitulat „Balul Olimpiei, 9 Ianuarie 1937 – Cel mai senzaţional bal al sezonului“, publicat în Gazeta acelor timpuri, pe care ne propunem să-l înfăţişăm în cele ce urmează.
«Balul Olimpiei, 9 Ianuarie 1937
Cel mai senzaţional bal al sezonului
În seara zilei de 9 Ianuarie 1937 va fi primul bal românesc al carnavalului. În această seară Olimpia clubul conducător al sportului românesc din aceste ţinuturi aranjează primul bal mascat şi nemascat, costumat şi necostumat. Cei cari nu doresc a se masca sau costuma vor veni în ţinuta obişnuită.
Balul se ţine în saloanele fostului club „Union“ din Dacia şi sala va fi o adevărată surpriză. La intrarea în holl, acesta este transformat în arena sportivă cu poarta şi tot peisajul, în sală prădeţul şl culorile grupării, trofeele, sutele de lampioane vor decora sala. Va fi o senzaţie unică Barul Olimpiei aranjat în sală separată unde în afară de diferite beuturi delicioase va constitui o surpriză taraful popular din Borşa Maramureş, care va cânta exclusiv cântece româneşti, dansuri şi învârtite. În sala de surprize va fi roata de noroc, confetti, tombolă, concurs Miss Olimpia, Cea mai spirituala mască, costum şi cea mai bună pereche dansatoare va fi premiată, premiile se vor expune în vitrina Magazinului Parti.
În sala de dans muzica va fi servită de Jazzul Steingisser.
În oraş o mulţime de vitrine fac reclama cuvenită, iar decorul sălii se datorează aranjatorului de vitrine Adler M.
Cum în acea seară nu este alt bal în oraş este temere că sala va fi neîncăpătoare în care caz se va deschide pentru public şi sala cafenelei.
Acei cari din greşală nu au primit invitare rugăm să binevoiască a-şi anunţa adresa la telefon No. 43 sau în biuroul dlui adv. Zaciu F. din str. Lucaciu 9.
Nici un român nu poate lipsi dela acest bal românesc sportiv.»
Acum, după ce ne-am lămurit cu balul şi fotbalul de la care „nici un român nu poate lipsi“, vă incităm să mai facem un salt, până la începutul de florar al anului 1872, când, într-un context de excepţională însemnătate pentru cultura română – chiar dacă nu prea vă vine a crede –, a avut loc „Primul bal românesc în Satu-mare“!
Relatarea evenimentului (inclusiv a balului, desigur) o datorăm „Familiei lui Iosif Vulcan“, mai precis celei cu nr. 18, apărută, la Pesta, în ziua de 30 aprilie / 12 mai 1872 (a doua dată calendaristică fiind după calendarul gregorian, ne permitem să precizăm).
Concret, după prezentarea frontispiciului publicaţiei pomenite, vă vom reproduce, cât mai fidel, şi articolul propriu… scris de Iosif Vulcan.
«Adunarea Societății pentru fond de teatru român
ținută in orașul Satu-mare
in zilele 1 și 2 mai 1872.
Satu-mare, 30 aprilie noaptea.
(Ajunul unei zile mari pentru satu-mariani (sic!) – Pregătirile românilor de aici – Primirea comitetului central la comuna Jidani și la gara căii ferate in Satu-mare – Convenire seara.)
Suntem in ajunul unei zile mari pentru locuitorii români din acest comitat și părțile invecinate. Mâine se va ține pentru prima oară o adunare românească in Satu-mare, adunarea Societății pentru fond de teatru român. Teatrul, menit a răspândi in toate părțile lumină și iubire de limbă, vine a da ocaziune, ca in sala magistratului de aici să se rostească pentru prima oară cuvinte românești; – și să se imbrățișeze fraţii depărtați, dar de aceleași simțăminte și aspirațiuni. Iată cum teatrul iși manifestă influența incă mai nainte de a se inființa!
Locuitorii români ai acestui comitat, pătrunși de ponderositatea unei adunări românești la dânșii, ultima sentinelă a românismului, au făcut toate pregătirile posibile pentru primirea oaspeților și pentru garantarea succesului splendid al ei.
Astu-fel se speră, că adunarea care se va deschide mâine va fi numeroasă și frumoasă in toată privința; deja au și sosit o mulțime de oaspeți din toate părțile, și multi mai sunt incă insinuaţi.
Solemnitățile se și începură acuma seara prin primirea comitetului central, care – durere! – e reprezentată numai prin doi inși: Alexandru Roman și Iosif Vulcan.
La comuna Jidani1), prima stațiune de la Satu-mare a căii ferate, ieși – așa zicând – satul întreg: mici, mari, tineri și bătrâni, femei și bărbați, cam la 5 – 600 de inși, la gara căii ferate, spre a saluta comitetul. Era ceva îmbucurător a te uita la poporul însuflețit, care la lumina făcliilor – căci era seara la 71/2 oare – bineventă sosirea oaspeților cântând imnul național: „Deșteaptă-te române!“ Această bineventare însă dură numai scurt timp, căci trenul pausând numai un minut, șuieratul locomotivului înecă strigătele entuziastice de „Să trăiască!“ ale poporului, cu cari dânsul se despărți de iubiţii săi.
Această solemnitate poporală se termină, ca în Satu-mare, la gara căii ferate să se reînnoiască prin intelighenție. Aici, comitetul fu așteptat de intelighenția română în frunte cu comitetul arangiatoriu, dimpreună cu o mulțime de oaspeți deja adunaţi din mai multe părți. Părintele canonic onorar și președinte al comitetului, dl Ioane Darabant rosti o cuvântare salutătorie bine simțită, la care răspunse Alexandru Roman, în mijlocul unui entuziasm general.
Aceasta bucurie și însuflețire era și mai mare, de cumva dânșii puteau saluta în mijlocul lor și pe dl Hodoșiu, carele fu împiedecat de a putea veni la aceasta adunare.
Seara se incheie prin o convenire la cina in sala otelului „Coroana“, unde cunoscuţii vechi se revăzură, și necunoscuţii se făcură cunoscuţi, petrecând până târziu în conversațiuni.
Primul bal românesc în Satu-mare.
– 2 maiu 1872. –
În comitatul Satu-mare deodată se lăți o știre foarte surprinzătoare:
– În 2 mai seara se va ține un bal românesc în orașul Satu-mare, la otelul „Coroana.“
– De kérem az lehetetlen2)… Ce gândești, un bal românesc în Satu-mare, unde, de cându-i lumea n-a mai fost asemene bal.
– Frumoasă domnișoară, teatrul poate se adune multe persoane laolaltă. Balul desigur se va ținea.
– Valóban3)?
– Da, da.
– Așiea dară, vom merge dară. Majd megkérem a tatát4)!
Și în scurt toate damele române din comitatul Satu-mare începură a se pregăti la bal, la primul bal românesc în capitala lor.
În fine sosi seara mult dorită.
Sala cea nouă a otelului „Coroana“ se umplu de un public frumos românesc, între care se vedeau și câteva familii ungurești, și balul se începu cu „Ardeleana.“
Vro optzieci de părechi se sculară la danț.
Era frumos acest moment, nu numai pentru că se execută un danț românesc, ci mai ales din causa că aceasta se întâmplă în orașul Satu-mare.
Mai târziu apoi se danță și „Romana“, care – arangiată de dl advocat din Șomcuta, Indre – a reieșit foarte bine…
În pauză, tinerimea execută în cvartet câteva piese muzicale, și dnii Alesandru Catoca și Sigismund Șincai cântară un duet aplaudat cu entuziasm…
Auzind aceste voci sonore și bine cultivate, toți ne-aduserăm aminte că ce daună fu a nu aranja în ziua precedentă vreun concert!
Balul reieși peste așteptare. Public numeros, dame frumoase, danțiatori isteți, toalete frumoase – toate se aflau aice în eleganță.
Dimineața la șese oare, când scriu aceste șire, muzica tot răsună încă până la mine, balul tot durează încă.
Dar iată, cineva bate la ușa mea.
Intră un amic, pe care-l rugasem a-mi însemna numele damelor prezente, ca cele ce nu putură participa, cel puțin să știe cari amice și cunoscute ale lor luară parte la această petrecere românească.
El îmi preszenta următoarea listă, escuzându-se că pe celelalte nu are onoarea de a le cunoaște:
Doamnele: Leontina Roman din Pesta, Paulina Roman din Oradea-mare, Teresia Ferențiu din Satu-mare, Elisabeta Szabo din Bogăsiu, Teresia Bran din Satu-mare, Julia Marchișiu de la Homoroade, Veronica Marchișiu din Carei, T. Desseanu din comitatul Arad, Maria Ardeleanu din Terebești, Ana Berindea din Maramureș, Popu din Odoreu, Popu din Satu-mare, Laura Varna n. Maniu din Seini, Chirilă din Carei, Chișiu din Boinești, Rezei din cot. Satu-mare, Ana Popu din Maramureș, Marcu din Satu-mare, T. Nechi din Amați, Julia Popu din Vetiș, Lucreția Juhas din Supur, Maria Groza din Satu-mare, A. Seremi din Ruși, Popu din Vășiad, Fabian din Gidani și altele.
Domnișoarele: Veturia Roman din Oradea-mare, Ana Bran din Satu-mare, Paulina Popu din Bușiac, Paulina Pelle din Soconzel, Cornelia Bura, Vilhelmina și Maria Ardeleanu din Terebești, Amalia și Teresia Popu din Odoreu, Emilia Varna din Seini, Julia Socanu și Julia Juga din Cărei, Antonia și Vilhelmina Chișiu din Boinești, Paulina și Elena Rezeiu din comit. Satu-mare, Elena Chindrișiu din Maramureș, Paulina Serbac din Potău5), Laura Popu din Vășiad și celelalte.
Amicul meu, deși a compus o cunună frumoasă, totuși sum convins că aceasta nu e completă, lipsind încă dintr-însa multe floricele plăcute.
Cer dară scuzele lui!
Ovidiu MICA
Asociaţia SAVO –
Scrieri ale vechiului oraş
Iosif Vulcan.»
1) Sătmărel
2) Da’, mă rog frumos, aceea e cu neputinţă (– trad. din magh.*)
3) Într-adevăr (*)
4) Am să-l rog pe tătucu’ (*)
5) fiica parohului din Potău, cea care, peste doi ani, urma să devină soţia lui Vasile Lucaciu, de curând absolvent al Seminarului Teologic din Gherla şi hirotonisit preot;
