Un domn simpatic şi instruit, bun cunoscător de literatură, cu care stau de vorbă deseori, mi-a împrumutat recent câteva numere dintr-o revistă despre a cărei existenţă nu aflasem până atunci. Numele ei “de botez” este “JURNALUL EUROPEAN”, apare la Londra, în limba română, se difuzează gratuit, iar publicul ţintă este reprezentat de conaţionalii noştri, statorniciţi în Marea Britanie, cu speranţa unui trai mai bun.
Cu o curiozitate explicabilă, căreia îndrăznesc să-i spun profesională, am răsfoit din doască în doască numerele împrumutate de generosul binevoitor al meu, iar în cele ce urmează îmi propun să justific cu obiectivitate admiraţia care continuă stăruitor.
De la bun început, reţine atenţia ţinuta grafică a publicaţiei. Cele douăzeci şi patru de pagini ale fiecărui număr cu periodicitate lunară, în format A3, sunt realizate toate în policromie de calitate. Paginaţia este expresia unui profesionalism incontestabil iar despre tematica sumarelor s-ar cuveni de spus multe şi pe îndelete.
Ea se adresează unui public larg, prin informaţii de maximă utilitate practică, de interes prioritar, dar şi prin comentarii documentate despre aspecte politice şi sociale de actualitate, din România şi Marea Britanie, dar şi din Italia, Germania şi Spania, unde revista este solicitată de cititorii români din ţările respective. Marea publicitate se axează în principal pe popularizarea întreprinzătorilor români cu succese în Londra, care, spre cinstea lor, sunt mult mai mulţi decât s-ar crede.
Nu în ultimul rând, ci chiar înainte de toate, îmi face plăcere să subliniez faptul că înţeleapta iniţiativă a realizării acestei reviste aparţine unui colectiv redacţional condus de o tânără româncă stabilită la Londra, Oana Denisa Sereş, nimeni alta decât fiica domnului care m-a înştiinţat de existenţa publicaţiei. Fapt pentru care îi mulţumesc şi pe această cale. Cititorii sătmăreni pot contacta redacţia la adresa 145-147 St. John Street, Londra, EC IV 4 PW, Anglia, sau pe site-ul www.jurnalul-european.com.
Aş fi extrem de bucuros să pot colabora la această publicaţie de care, iată, m-am îndrăgostit sincer. M-aş bucura să-i pot mângâia paginile şi să o am pe masa mea de lucru, aşa cum le place cititorilor împătimiţi ai presei şi mai cu seamă gazetarilor de profesie. M-aş simţi onorat dacă scrisul meu ar corespunde exigenţelor colectivului redacţional al publicaţiei şi, evident, ar fi pe placul şi în folosul românilor de pretutindeni, prieteni ai Jurnalului European.
Voicu D. Rusu