Anul electoral 2014, determinant pentru viitorul apropiat şi de perspectivă al ţării, generează o serie de declaraţii şi comentarii lesne de înţeles în rândul tuturor liderilor formaţiunilor de pe eşichierul politic, cele mai multe dintre ele imposibil de decodat de electoratul în derută evidentă. Oricum, se vorbeşte cu insistenţă, de pe acum, despre alegerile europarlamentare din 25 mai, considerate de importanţă decisivă pentru strategii şi regrupări premergătoare scrutinului prezidenţial.
Într-o ordine impusă de mărimea şi importanţa PSD, consemnăm faptul că premierul Victor Ponta este împins de la spate de membrii partidului să candideze la funcţia de preşedinte al României. Candidatura premierului actual este dorită şi de conservatori, fapt făcut public recent de vicepremierul Daniel Constantin, preşedintele PC. Deocamdată, Ponta a spus că îşi doreşte să rămână prim-ministru, aşa cum s-a angajat în faţa oamenilor la alegerile parlamentare din 2012.
În cazul în care USL nu se va reface, la alegerile pentru Cotroceni ar putea candida cu sprijin din zona de centru-stânga Mugur Isărescu, Sorin Oprescu sau Călin Popescu Tăriceanu. Iar din partea PSD – Mircea Geoană sau chiar Victor Ponta. O decizie în acest sens se va lua după 25 mai şi va fi competitorul cel mai dorit de români.
În aceeaşi ordine de idei, Ponta poate să spună că, dacă va câştiga prezidenţialele, îl va numi pe Tăriceanu premier sau pe Dragnea . Astfel, o candidatură a lui Tăriceanu s-ar putea dovedi, totuşi, una de faţadă sau una strategico-tactică menită să adune în favoarea candidatului PSD şi alte voturi decât cele ale stângii.
Pe de altă parte, partidele de dreapta ar trebui să aibă un candidat unic, care să adune forţele acum împrăştiate, şi să ia mult mai multe voturi decât PNL. Deocamdată, este mai mult ca sigur că partidele de dreapta vor participa pe liste separate la alegerile europarlamentare şi, în plus, mai lucrează la lista oficială a candidaţilor, care îşi dispută încă priorităţile pentru poziţii eligibile. Cu un orgoliu fără prea multe argumente, Partidul Mişcarea Populară speră să ia la europarlamentare un scor cu două cifre, de 10-11%. Iar pe poziţia a doua pe listă figurează, fără să fie o surpriză, nimeni alta decât EBA. Exact pentru cine a fost pregătit acest partid încă din perioada prenatală, când a fost botezat la OSIM, de surioara latifundiară de la Nana, drept Mişcarea Populară. Tăticul prezidenţial este deocamdată mulţumit, dar nu de tot. Este hotărât să rămână în politică şi să construiască forţa care să-l propulseze în funcţia de premier. Cu obedientul şi docilul Emil Boc în postura de preşedinte al României. Dar dacă actualul primar al Clujului îi va încurca socotelile, va avea cu certitudine soarta tuturor celor care s-au dovedit a-i fi nefolositori. Punct şi de la capăt!
Voicu D> Rusu