O captură recentă a poliţiştilor de frontieră a demonstrat că, mai nou, contrabandiştii sunt dotaţi inclusiv cu aparatură de supraveghere pe timp de noapte. Nu este exclus ca aparatură găsită asupra contrabandiştilor să fi fost mai performantă decât cea din dotarea Poliţiei de frontieră. Frapant este faptul că deţinerea şi comercializarea de astfel de aparatură este interzisă prin lege. Se bănuia şi până acum că cei care se ocupă cu contrabanda sunt foarte bine dotaţi, dar nu credeam să ajungă la un asemenea nivel. Credeam că avantajul tehnic al contrabandiştilor constă în maşini de teren puternice, zeci de telefoane mobile şi cartele SIM pentru a îngreuna interceptarea convorbirilor. La un moment dat, s-a zvonit că unii contrabandişti au început să folosească şi cartele telefonice ucrainene, care fac aproape imposibilă interceptarea de către autorităţile române.
Acum, în dotarea contra-bandiştilor a apărut aparatura de supraveghere pe timp de noapte. Nu este exclus ca mâine-poimâine să apară aparate de zbor în dotarea lor.
În alte zone ale ţării, la graniţa cu Republica Moldova, au fost prinşi contrabandişti de ţigări care acţionau cu ajutorul planoarelor. Nu m-ar mira dacă contrabandiştii ar apela la minielicoptere teleghidate, numai bune să transporte peste fâşia verde câteva baxuri de ţigări. De asemenea, nu m-ar mira dacă contrabandiştii ar începe să sape tuneluri pe sub graniţa româno-ucraineană, cum au procedat traficanţii de droguri din Mexic la graniţa cu Statele Unite ale Americii.
Dacă stăm să ne gândim bine, contrabandiştii vor încerca să-şi asigure un avantaj tehnic în faţa poliţiştilor de frontieră. Banii grei care se câştigă de pe urma contrabandei cu ţigări le permit să se doteze cu orice au nevoie. Iar acolo unde nu reuşesc cu logistica, încearcă cu corupţia. Adică încearcă să găsească o coadă de topor în rândul frontieriştilor şi de multe ori şi reuşesc. Fonduri au cu nemiluita, iar un frontierist dispus să câştige rapid nişte bănuţi necuveniţi nu e prea greu de găsit. Pentru a fi corecţi, trebuie să remarcăm că există şi frontierişti care, deşi trăiesc modest, refuză să încheie pactul cu Diavolul reprezentat de contrabandişti. Încerc să mă gândesc ce poate fi în inima unui asemenea frontierist cinstit când vede că nu poate să-i prindă pe băieţii răi din cauza tehnicii învechite sau a colegilor corupţi. Să sperăm că lucrurile se vor rezolva cât mai rapid, până nu se apucă contrabandiştii şi de interceptări telefonice.
Szasz Lorand