Până în urmă cu câţiva ani, cupeţii de antichităţi care au acţionat pe raza judeţului nostru, dar şi pe a celor învecinate, au făcut adevărate averi. Aceştia acţionau pe post de agenţi pentru diverşi samsari din Occident, în special din Italia, Germania sau Olanda. Însă criza economico-financiară a pus capăt acestor afaceri. În ultima perioadă, piaţa antichităţilor a început să dea semne de dezmorţeală. Tablourile şcolii băimărene de pictură şi lăzile de zestre sunt cele mai solicitate. Lăsând la o parte considerentele etice, cupeţii rămaşi în branşă au decis să vină în întâmpinarea cererii. Şi nu oricum, ci falsificând tablourile şi lăzile de zestre atât de solicitate de colecţionarii occidentali.
Comerţ în toată regula
Cupeţii sătmăreni străbăteau oraşele şi mai ales satele, căutând piese de mobilier, tablouri şi alte obiecte vechi. Imediat ce găseau obiecte valoroase îi anunţau pe samsarii străini, care le trimiteau bani pentru a le cumpăra. Cupeţii profitau de naivitatea oamenilor care habar n-aveau ce obiecte valoroase deţin în gospodării. După o vreme, cupeţii au devenit mai şmecheri vizavi de partenerii lor de afaceri occidentali. După ce au reuşit să acumuleze sume mai consistente de bani, au început să cumpere pe cont propriu antichităţile, pe care le revindeau apoi samsarilor străini. “Până acum vreo 7-8 ani, afacerile au mers ca pe roate. Erau cazuri în care am câştigat de zece ori preţul pe care i l-am dat omului pentru o piesă de mobilier sau pentru un tablou. Cine ştie cât a câştigat şi neamţul căruia i le-am vândut mai departe, împreună cu zeci de alte antichităţi. Lucram mai mulţi pentru el până reuşeam să-i strângem atâtea antichităţi cât să încapă într-un camion. Toată lumea trăia bine din această afacere”, ne-a declarat un fost cupeţ de antichităţi. Nimeni nu are o imagine clară câte obiecte de patrimoniu valoroase au fost scoase din ţară prin intermediul acestui gen de comerţ, devenit o adevărată contrabandă.
Tablourile şi lăzile de zestre, cele mai cerute
Treburile au mers bine până prin 2007-2008, când a izbucnit criza economico-financiară. Brusc, samsarii de antichităţi au rămas fără piaţă de desfacere. Occidentalii nu au mai avut bani să cumpere antichităţi. Se pare că s-a schimbat şi moda între timp. Astfel că samsarii occidentali au renunţat la partenerii lor din zona Sătmarului. Mulţi cupeţi au rămas cu stocuri foarte mari de antichităţi, pe care apoi fie nu au mai reuşit să le valorifice, fie au reuşit dar foarte greu.
După o vreme, a revenit şi interesul occidentalilor vizavi de antichităţi. Însă colecţionarii din vestul Europei au devenit mult mai selectivi. Aceştia au devenit interesaţi doar de tablouri ale reprezentanţilor şcolii băimărene de pictură, care sunt foarte bine cotate în lumea colecţionarilor. De asemenea, occidentalii sunt interesaţi de lăzile de zeste fabricate în trecut în zona judeţului nostru. Celelalte piese de mobilier vechi, respectiv pendulele şi cărţile vechi nu se mai bucură de aceeaşi căutare.
Cupeţii puşi pe falsuri
În lipsa cererii de antichităţi, majoritatea cupeţilor s-au lăsat de meserie, orientându-se spre alte ocupaţii generatoare de câştiguri uşoare. Însă unii au decis să rămână cu orice preţ în branşă. Dacă tot nu găseau suficente tablouri ale şcolii băimărene şi lăzi de zeste autentice, aceştia au decis să le falsifice. Astfel, au început să circule pe piaţă o mulţime de imitaţii, unele mai prost, iar altele mai bine realizate. Cupeţii cumpărau tablouri vechi, lipsite de valoare, doar pentru a le folosi pânza şi vopseaua. Imitaţiile erau plasate apoi ca şi tablouri autentice unor colecţionari mai puţin avizaţi. La fel s-a întâmplat şi cu lăzile de zestre. Unii cupeţi au reuşit să pună mâna pe scânduri vechi de zeci de ani şi au pornit o adevărată producţie în serie. Nu cu producţia întâmpinau probleme, ci cu plasarea lăzilor falsificate. Autorităţile abilitate ar putea dovedi puţin mai mult interes vizavi de aceste afaceri cu antichităţi falsificate, un domeniu pe care l-au neglijat destul de mult în ultimii ani.
Szasz Lorand
