Două specii de peşte, aduse din America de Nord în Europa în secolele XVIII şi XIX, au invadat de câţiva ani buni apele sătmărene. Somnul pitic şi bibanul soare s-au înmulţit într-un ritm ameţitor, ajungând în mai toate râurile, lacurile şi canalele din judeţul nostru. Problema e că aceste două specii constituie un pericol pentru peştii indigeni. Pe lângă faptul că le mănâncă hrana, le mai mănâncă şi icrele, respectiv puietul. Caracuda şi linul, specii autohtone, au ajuns în pragul dispariţiei din cauza invadatorilor. În plus, somnul pitic şi bibanul soare sunt lipsiţi şi de valoare economică, întrucât exemplarele din cele două specii, deşi trăiesc mult, nu depăşesc lungimea de 20-30 cm. Şansele de a curăţa apele sătmărene de aceste specii aduse din America sunt practic nule.
Somnul pitic s-a răspândit ca râia
Somnul pitic, denumit ştiinţific Ameiurus nebulosus, a fost adus din America de Nord în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar de atunci s-a răspândit foarte puternic în toată Europa. Habitatele frecventate sunt asemănătoare cu cele ale somnului autohton (Silurus glanis). Corpul este, ca şi al somnului autohton, aplatizat cu capul turtit, colorat în brun-măsliniu. Gura este prevăzută cu opt mustăţi, câte patru pe fiecare buză. Pe spate are în plus o mică înotătoare pieloasă. Somnul autohton nu are această înotătoare iar mustăţile sunt în număr de şase. Icrele sunt depuse într-o mică excavaţie în nisip sau mâl, la apă mică şi sunt păzite de către mascul până la eclozare. Fiind foarte vorace, consumă aproape orice fel de hrană, fără a agrea plantele în dieta sa. Iarna şi-o petrece în mâl. A devenit foarte comun în mai toate apele sătmărene, intrând astfel în competiţie cu speciile autohtone. Somnul pitic are lungimea medie de 18-25 cm, depăşind rareori 40 cm.
Somnul pitic a devenit o adevărată pacoste în râurile, lacurile şi canalele din judeţul nostru. Acesta mănâncă tot ce-i iese în cale, se înmulţeşte într-un ritm ameţitor şi, practic, nu poate fi stârpit. Potrivit specialiştilor, în ţara noastră a apărut din Ungaria, în special în bazinele râurilor Mureş, Crişuri, Someş, Timiş, Bega, dar s-a răspândit în ultimii ani în majoritatea apelor din ţara noastră. Se pare că somnul pitic a ajuns deja şi în Delta Dunării.
Biban soare fără nicio valoare
Bibanul soare, denumit ştiinţific Lepomis gibbosus, a fost adus în Europa din America de Nord la sfârşitul secolului al XVIII-lea ca peşte decorativ. Peştele, cunoscut şi sub denumirea populară de regina bălţii, s-a răspândit larg pe continentul european, astfel încât în prezent poate fi întâlnit aproape pretutindeni, începând de la Oceanul Atlantic şi până în Delta Dunării. Fiind un consumator de icre şi puiet de peşte, bibanul soare este considerat o specie dăunătoare. Cei care l-au naturalizat în Europa se aşteptau ca aici să crească la dimensiuni mai mari decât în America de Nord. Însă aşteptările nu s-au împlinit, bibanul soare crescând până la lungimi de 12-13 cm, exemplarele de 20 de cm fiind destul de rare.
Pericol pentru speciile autohtone
Somnul pitic, a cărui hrană constă şi în icre, alevini şi puiet de peşte, a devenit un pericol pentru speciile autohtone, la fel ca şi bibanul soare. “Somnul pitic a invadat toate apele. Se înmulţeşte ca râia pentru că nu are duşmani naturali. Întrucât consumă icrele şi puietul de peşte, împreună cu bibanul soare, au ajuns un adevărat pericol pentru câteva specii de peşti. De exemplu, linul şi caracuda aproape că au dispărut din apele sătmărene, fiind declarate specii protejate la nivel naţional. De asemenea, somnii pitici şi bibanii soare provoacă daune masive celorlalte populaţii de peşti, cum ar fi crapul, carasul, plătica, roşioara, inclusiv în rândul răpitorilor, devorând icrele şi puietul”, ne-a declarat preşedintele Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AVPS) Carei, Viorel Năstăsescu.
Nicio şansă pentru eliminare
Şansele de a opri invazia de somni pitici sunt practic nule. “Am auzit că ar exista o specie de biban american care se hrăneşte cu somni pitici, însă cine îşi mai asumă responsabilitatea introducerii în apele noastre a unei noi specii invazive, situaţia putând scăpa foarte uşor de sub control. De asemenea, am mai auzit de nişte capcane speciale pentru ei, dar cine are atâţia bani să înţeseze râurile, lacurile şi canalele cu ele”, este de părere preşedintele AVPS Carei. Tot sortite eşecului sunt şi şansele de a opri invazia bibanului soare. În schimb, dispariţia linilor şi a caracudelor din apele sătmărene devine o certitudine. Cine ştie ce altă specie autohtonă de peşte vor mai distruge somnul pitic şi bibanul soare în viitorul cât se poate de apropiat. Biodiversitatea va avea de suferit din cauza aclimatizării fără rost a acestor două specii din America de Nord.
Szasz Lorand
