Discutând cu mai mulţi prieteni am căzut de acord că marile personalităţi ale României au rădăcini la ţară. Copiii de ţărani precum spunea poetul-tribun Adrian Păunescu, crescuţi în condiţii modeste, dar în respect pentru valorile noastre morale, spirituale, au stat la temelia zidirii străvechii Românii. Fănuş Neagu spunea că dacă se zgârie pielea unui scriitor, va curge sângele verde al ierbii de acasă. Gânditorul Octavian Paler decreta: aristocraţii noştri sunt ţăranii. O căruţă cu ţărani a traversat imperiile supravieţuind! Eu însumi cunosc această realitate. Am copilărit în comuna Cioara (azi Săliştea, judeţul Alba), localitate în care în 1676 avusese loc răscoala călugărului Sofronie, în care s-a născut viitorul academician David Prodan, fiu de ţărani. De comuna Cioara aparţinea şi satul Tărtăria, unde au fost descoperite celebrele “Tăbliţe de la Tărtăria” în care era încrustat ceramic cel mai vechi scris din lume! Ei bine: adolescentul David Prodan, după ce absolvise clasele primare, având dascăl pe bunicul meu din partea mamei, Simion Socaciu- asta în 1888 – primul învăţător din zonă, care venea la ore în costum naţional de Sălişte şi care memorandist fiind a fost închis în Penitenciarul din Alba Iulia, acolo unde tatăl meu a ajuns la rându-i după ce venise din Basarabia, fiind prim-pretor, sub autoritatea mareşalului Ion Antonescu. Tata, Romulus Suciu, a fost obligat să ţină ore de marxism colegilor de detenţie… Să ne întoarcem la destinul adolescentului David Prodan. Alături de alţi cinci copii locuiau în gazdă la o familie. În fiecare sâmbătă veneau părinţii la copii cu desagii, cu de-ale gurii: pită, făină de mălai, slănină, legume şi fructe, din care odraslele lor îşi pregăteau zilnic mâncarea. Buchiseau până noaptea târziu la lampă cu petrol să nu-şi facă părinţii de ruşine. Conform manualelor scrise de bunicul meu Simeon Socaciu se făcea română, matematică, fizică, chimie, istorie, dar şi stilistică, limbi clasice (latina, greaca, dar şi slavona şi maghiara). Păstrez ca pe nişte odoare de preţ patru manuale redactate de bunicul meu. (Acad. David Prodan vorbeşte cu evlavie despre dascălul său în “Memorii”) .
La şcoală se învăţau inclusiv bunele maniere, respectul pentru intelectuali. Ţăranii ridicau pălăria în faţa dascălilor şi a preoţilor. Student fiind la Cluj la Filologie-Istorie-Filosofie am avut ore de istorie medievală cu acad. Prodan. În vacanţă noul preot mi-a zis: “Hai să facem monografia comunei. Du-te la dom’ profesor Prodan şi spune-i să ne ajute.” Zis şi făcut. Domnul profesor mi-a zis: “Du-te la Arhive să-ţi dea domeniul Kemeny”. M-am prezentat acolo. Cei de acolo au sărit ca arşi şi m-au condus într-o sală. Mi-au dat materialul solicitat. Am îngălbenit: erau registre redactate în latină, slavonă şi maghiară. După două ore a venit un arhivar: “Aţi găsit ceva?”. I-am răspuns “DA!” şi am dispărut.
Am avut noroc că domnul profesor a fost plecat la Roma la un Congres mondial de istorie. Am dat examenul cu prof.univ.Ştefan Pascu. De atunci nu l-am mai văzut pe domnul Prodan. Nici dumnealui nu s-a mai interesat, nici monografia nu s-a mai scris… Dl.prof.acad. crezuse că şi generaţia noastră era la fel de pregătită precum cea a dumnealui. Altă lume… Prea puţine progenituri ale unor părinţi mergeau la studii prin… cafenelele Parisului, prin cazinouri, la jocuri de ruletă.( Vorba lui Eminescu: “ai noştri tineri învaţă cum la cravată se înoadă nodul etc.”). Ăştia erau beizadele vechi.Beizadelele noi – odrasle ale unor înavuţiţi rapid, trec prin facultăţi, obţin diplome apoi prind la rândul lor posturi grase, bănoase, iar concediile le petrec prin Roma, Paris, Dubai, alături de soţii sau amante. “Trai bun, nineacă!”-vorba conului Alecsandri… Nici mezina lui Băsescu n-a putut dovedi că ar fi absolvit ceva studii în limba lui Shakespeare , făcându-se de râs chiar cu româneasca sa natală la tribuna Parlamentului European. Să nu uităm nici de progenitura madamei Plăcintă, coniţă parlamentară, ce avea fiu care micţionase pe Sfânta Cruce şi făcuse un accident de circulaţie. Pruncul era un fel de Goe, care maturizat se lingea pe gură cu un pretin (imaginea apăruse la un post tv). Cu câteva zile în urmă Zeus Băse lansase ideea prin care Udrea, “muher muy fermentada” ar putea să candideze la preşedinţia României. Asta îmi aminteşte de marele pictor spaniol Francisco de Goya, care s-a supărat pe amanta sa, ducesa de Alba, care îşi permisese să comenteze tabloul “Maja desnuda”. Atunci autorul “Capricios” a rostit geniala propoziţie: “Găina să nu cânte în catedrală!!!” Cine răspunde de toate aceste năzbâtii de la noi? Nimeni!!!
Ovidiu Suciu