Neoficial, cazurile de violenţă în familie în judeţul nostru sunt de ordinul sutelor, în fiecare an. Oficial, sunt puţin peste o sută de cazuri raportate. Fenomenul este unul foarte complex, cu prea puţine variante de scăpare pentru victime. Din păcate, foarte multe persoane agresate de cei ce ar trebui să le fie sprijin refuză să îşi spele rufele în public, fie din jenă, fie din pricina faptului că nu au certitudinea că societatea chiar poate să le protejeze de agresori. Stau dovadă cazurile de femei agresate care au ajuns pe masa medicilor. Un factor favorizant ar putea fi şi cercul vicios creat de lipsurile materiale şi lipsa de educaţie. Consumul de alcool este, de asemenea, un factor favorizant, majoritatea acestor tipuri de agresiuni având loc în timp ce autorul era sub influenţa alcoolului.
Oficial stăm bine, neoficial e jale
Dacă ar fi să ne ghidăm după statisticile oficiale, violenţa în familie este un fenomen nu foarte alarmant. Or, ştim cu toţii că lucrurile nu stau chiar aşa, cazurile de agresiuni îndreptate împotriva femeilor fiind cel puţin de ordinul sutelor. Cu toate acestea, numai câteva zeci de femei şi-au denunţat concubinii sau soţii la Poliţie pentru faptul că au fost agresate. Restul, în lipsa siguranţei oferite de legislaţia lacunară, preferă să îndure această serie interminabilă de umilinţe. La nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie (IJP) Satu Mare s-au înregistrat un număr de 96 de cazuri de infracţiuni intrafamiliale în primele şase luni ale acestui an. În aceeaşi perioadă a anului trecut au fost înregistrate un număr de 102 cazuri de infracţiuni intrafamiliale. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în lunile ianuarie şi aprilie a acestui an, respectiv câte 22 de plângeri. Coincidenţă sau nu, şi anul trecut s-au înregistrat vârfuri infracţionale tot în lunile ianuarie – 22 de cazuri – şi aprilie – 23 de cazuri.
Mentalitate în schimbare
La nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie (IJP) Satu Mare au fost reclamate în anii 2012 şi 2013 un număr de 200 de cazuri de violenţă domestică, în special loviri sau alte violenţe. Faptul că au avut curajul să sesizeze aceste aspecte semnifică, potrivit comisarului Simona Săndulescu, din partea Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii al IJP Satu Mare, o schimbare a mentalităţii, atât a victimelor cât şi a poliţiştilor. În urmă cu mai mulţi ani acestea se finalizau fie cu crime, fie cu tentativă de omor.
Sprijin pentru victimele violenţelor
Femeile sau copiii, victimele unor violenţe intrafamiliale, se pot adresa anumitor organizaţii care pot acorda sprijin. Refugiile oferă protecţia în caz de urgenţă şi adăpost temporar, sfaturi, informaţii şi o serie de alte servicii pentru femeile şi copiii care fug de violenţă. La Poliţie, violenţa domestică reprezintă un domeniu care este considerat de oamenii legii ca fiind o problemă gravă, şi unde vor găsi atât înţelegere, cât şi ajutor şi sfaturi practice. În ceea ce îl priveşte pe agresor, o persoană care se comportă violent alege în mod conştient, intenţionat şi repetat să folosească violenţa, iar responsabilitatea acestor fapte de violenţă este 100% a celor care le comit. Pentru cei care se află în situaţii dificile, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului pune la dispoziţia victimelor şi a oricăror persoane un număr de telefon gratuit intitulat Telefonul Copilului – 0261.983.
Legile nu protejează suficient femeia
Femeia, din ipostaza de soţie agresată, nu are nicio pârghie legală eficientă de luptă împotriva violenţei în familie. Sunt tot mai des întâlnite cazuri de femei bătute de soţii lor. Martorii sau apropiaţii le îndeamnă, de obicei, să se adreseze Poliţiei, dar fără să ştie că măsurile luate de poliţişti se răsfrâng tot asupra familiei: “Du-te la Poliţie şi reclamă-l. Nu o să mai dea în tine după ce se întoarce de la secţie”. Nevasta maltratată are însă aproape întotdeauna o altă variantă: “O să vină acasă. În buzunarul hainei va avea o amendă de plătit. Bărbatul meu nu are serviciu. Tot eu va trebui să o achit. Aşa că mai bine nu mai fac drumul până la secţie şi îndur. Când nu se va mai putea, o să văd ce e de făcut”. Deci, cu alte cuvinte, soţia este nevoită să rămână lângă soţul violent şi să îndure în mod tacit actele de agresiune. Nu de alta, dar chiar dacă ar raporta agresiunile, măsurile ar afecta, în mod ironic, întreaga familie. Deci, femeia ar suporta din nou efectele abuzului.
Pavel Prodaniuc
