Amanetul este considerat o afacere care ar trebui să duduie pe timp de criză. Numai ar trebui, căci în realitate treburile stau cu totul altfel. Casele de amanet o duc greu, căci foarte mulţi dintre sătmărenii care îşi amanetează bijuteriile nu se mai întorc să le răscumpere. Supravieţuirea lor e asigurată de clienţii fideli, care apelează la împrumuturi înainte de pensii sau salarii. În timp ce dobânda a rămas constantă, de 0,3% pe zi, suma acordată pentru gramul de aur amanetat a scăzut cu circa 25% în ultimii ani. În prezent, sunt avantajate casele de amanet care cooperează cu bijuteriile. În cazul în care nu reuşesc să vândă bijuteriile gajate, casele de amanet le transferă bijuteriilor, care le folosesc ca materie primă.
Amanet pentru supravieţuire
Supravieţuirea caselor de amanet din municipiul Satu Mare este asigurată de o mână de clienţi fideli, care obişnuiesc să-şi gajeze bijuteriile pentru a face bani până la următorul salariu sau până la viitoarea pensie. Este vorba de oameni săraci, care se reîntorc cu bijuteriile la amanet la câteva zile după ce le-au răscumpărat. După ce îşi primesc pensiile şi salariile îşi răscumpără din nou bijuteriile. Dar sărăcia îi va obliga în scurt timp să se reîntoarcă la casele de amanet, de parcă ar fi intrat într-un cerc vicios. Fiecare casă de amanet are astfel de clienţi fideli. Nici nu e de mirare că angajaţii au ajuns să îi cunoască îndeaproape de-a lungul timpului. Numai că timpul îi cerne şi pe aceşti clienţi. Numeroşi alţi sătmăreni ar apela la serviciile caselor de amanet, dar nu mai au ce amaneta. Şi-au pierdut cu mult timp în urmă bijuteriile de familie, neputând returna împrumuturile.
Afacere tot mai grea
Patronii caselor de amanet recunosc că afacerea nu merge tocmai strălucit. “Mai demult, lumea stătea la coadă să cumpere bijuteriile nerăscumpărate. Toată lumea spunea că aurul e sigur. Apoi a venit criza şi lumea a început să-şi amaneteze bijuteriile. Foarte mulţi sătmăreni le-au pierdut, astfel că nu mai au ce să amaneteze. Avem în schimb o serie de clienţi fideli, în general oameni săraci, care vin lună de lună pentru împrumuturi. Dacă la alte case de amanet bijuteriile se pierd după o lună, căci unii sunt mai dornici de câştig, eu le ţin şi câte patru-cinci luni, căci aurul nu se oxidează. Dacă vin şi îşi plătesc dobânda aferentă, îşi pot răscumpăra bijuteriile şi după un timp mai lung”, ne-a declarat Emil Micu, patronul casei de amanet Micu.
Împrumuturi mai mici, dobânda constantă
După începerea crizei economico-financiare, casele de amanet au început să apară ca ciupercile după ploaie în municipiul Satu Mare. Însă perioada următoare se anunţă a fi una destul de grea pentru patronii acestora. Din cauza sărăcirii clienţilor, au rămas pe gât cu cantităţi mari de aur, întâmpinând dificultăţi la valorificarea acestora. În aceste condiţii, sunt avantajate casele de amanet ai căror patroni deţin şi magazine de bijuterii. Patronii respectivi pot folosi aurul ca materie primă, transferându-l bijuteriilor. În urma modificării legislaţiei, o casă de amanet nu poate funcţiona pe aceeaşi firmă cu o bijuterie, ci trebuie firme separate pentru fiecare.
Pentru a-şi asigura un câştig care să le permită supravieţuirea, casele de amanet au scăzut continuu suma pe care o împrumută. Dacă în urmă cu câţiva ani, casele de amanet ofereau în jur de 100 de lei pentru gramul de aur gajat, în prezent sumele acordate sunt de circa 75 lei pentru un gram de aur. La un simplu calcul, rezultă o scădere de 25%. În schimb, dobânda practicată a rămas în linii mari aceeaşi, de 0,3% pe zi.
Szasz Lorand
