Condus ani la rândul de Traian Băsescu, partidul său de suflet, botezat la început PD, s-a transformat în 2007 în PDL prin fuziunea cu gruparea liberală a lui Theodor Stolojan. Acum, acea formaţiune, abandonată între timp de fostul ei fondator şi mentor autoritar, este în fază de dezintegrare totală, prin fuziunea cu PNL. În locul rămas liber, pe eşichierul politic românesc este pe cale să apară un nou partid de centru-dreapta, cu numele aproape identic, Partidul Naţional Democrat. Iniţiatorul înfiinţării noii formaţiuni este deputatul Daniel Fenechiu.
Scurta biografie politică a lui Daniel Fenechiu este similară cu cea a cohortei de traseişti arivişti, dornici de funcţii şi de putere, indiferent de partidul în care le-ar putea obţine. Insul în cauză şi-a dat demisia din PP-DD în septembrie 2014, denunţând „cârdăşia” cu PSD. În decembrie, adică doar trei luni mai târziu, a încercat să preia grupul parlamentar al PP-DD din Camera Deputaţilor, fiind ales lider. Alegerile au fost însă contestate de conducerea centrală a PP-DD, care a dispus dizolvarea grupului. În consecinţă, Fenechiu a decis să-şi facă propriul partid ca să aibă în fruntea cui să se proţăpească.
Întrebat cum de a optat pentru denumirea formaţiunii sale, în condiţiile în care a mai existat un PD, Fenechiu a răspuns că acesta este rezultatul consultării unor focus-grupuri, iar sigla şi toate celelalte urmează să se stabilească în curând. Totodată, Fenechiu a estimat că procedura de strângere a semnăturilor va fi finalizată în două-trei săptămâni. Dar a-i da crezare echivalează cu acceptarea scenariului unui film de aventuri fantastice.
Lipsit de cel puţin o schiţă de program a partidului pe care îl moşeşte, Fenechiu a spus că, de principiu, îşi doreşte ca, în perspectiva anului electoral 2016, PND să participe pe liste proprii la alegerile locale, urmând ca, în funcţie de rezultatul obţinut, să ia în calcul formarea unor alianţe.
Înţelepciunea populară ne învaţă că una este a vrea, şi alta a putea, pentru că drumul până departe este lung şi anevoios. Electoratul românesc şi-a exprimat de mai multe ori opinia că tocmai reducerea numărului de partide de pe scena politică ar fi o dovadă de înţelepciune. Opinie de care s-ar cuveni să ţină cont cei care suferă acum grav, în urma epidemiei de a urzi partide din pure interese personale, dar complicând lucrurile fără rost sau şanse. Vânarea de vânt s-a dovedit întotdeauna o pură zădărnicie. Ceea ce este valabil şi, sau mai ales, în politică.
Voicu D. Rusu