În lungul şir de ani al vieţii, fiecare din noi avem prilejul să cunoaştem şi să interacţionăm cu mulţi dintre semenii noştri, fapt ce ne marchează, mai mult sau mai puţin, felul de a fi, de a gândi şi de a acţiona. În acest sens, mă declar exponentul profesorilor ce predau literatura română spre a mulţumi d-nei LUCIA-ELENA-LOCUSTEANU pentru frumoasa şi utila carte editată la ,,Risaprint” din Cluj Napoca, lucrare de mare sprijin metodologic în predarea lui M. Eminescu, în interpretarea poeziilor sale, materie cerută la examenul de bacalaureat.
Cele 124 de pagini ne oferă posibilitatea de pătrundere în universul creaţiei eminesciene, sensibilizând elevii prin descoperirea expresivităţii limbajului şi a unicităţii poeziei, alături de multiplele căi de interpretări.
Privind concepţia despre artă, autoarea prezintă aspecte ale procesului de creaţie, care pentru Eminescu constituie un conţinut de idei într-o formă adecvată. Sunt amintite: Numai poetul, Epigonii, Icoana şi privaz, Scrisoarea II, Criticilor mei, subliniindu-se linia înaltului umanism a romanticului Eminescu.
Profesorii şi elevii pot găsi aici o frumoasă analiză stilistică a elegiei filozofice ,,Revedere”, cu influenţa poeziei populare în creaţia eminesciană. Privind tema naturii şi iubirii, constată argumentat că dragostea la Eminescu devine un element central al trăirii umane şi metafizice, ea fiind o experienţă umană şi cosmică unică în care se află infinitul. Sunt frumos analizate poezii ca: Sara pe deal, Povestea codrului, Crăiasa din poveşti, Luceafărul, Călin file din poveste, Glossa, Lacul, Dorinţa, Floare albastră, Atât de fragedă, De câte ori, iubito…, Pe lângă plopii fără soţ, S-a dus amorul etc.
Un loc important în cartea frumos ilustrată este ocupat de analiza, pe larg, a poeziilor ,,Sara pe deal”, aceasta idilă în care unele versuri devin concluzii în care intensitatea aşteptării clipei de fericire creşte mereu. Întâlnim un eseu, realizat pe tematica invocată de poezia ,,Lacul”, chiar un model pentru ceea ce se poate primi la bacalaureat. La fel este şi paralela ,,Lacul” şi ,,Melancolie” a lui T. Arghezi, apoi paralela ,,Lacul”, ,,Izvorul nopţii” de L.Blaga şi ,,Emoţie de toamnă” de N.Stănescu, cu o schemă din care se desprinde: Frumoasă eşti, Izvorul nopţii şi Lumina mea.
Mi s-a părut lăudabilă avansarea sentimentului patrie şi sensul istoriei, realizată printr-un eseu, dând posibilitatea de a mai crede că acest cuvânt ,,patrie” şi derivatele lui n-a fost dat uitării, deşi nu prea se foloseşte azi. Sunt amintite ,,Memento mori “ şi imaginea Daciei care apare la Eminescu în multe opera. ,,Scrisoarea III”, care nu se mai studiază în şcoală, nu ştiu de ce, dar unii vor răspunde cândva, este privită sub arcada amplorii, a valorii de epopee închinată poporului român, trecutului şi istoriei naţionale.
Un capitol aparte este dedicat în cartea Luciei Locusteanu imaginii cosmogonice, prin ,,Luceafărul”, ,,Sara pe deal” etc. Ca geneză, simboluri şi idei filozofice, autoarea se opreşte cu insistenţă asupra ,,Scrisorii I” cu seria de cugetări geniale, cu bogăţia lirică ce se revarsă în sufletul nostru. Sigur, aparte şi ingenios autoarea dă atenţie modalităţilor de receptare a ,,Luceafărului”, chiar cu posibilităţi de lucru cu elevii, pe grupe chiar, cu sarcini pentru cele patru părţi ale poemului, cu scheme ce au menirea de a evidenţia planurile multiple, caracterizarea personajelor, semnificaţiile acestora etc. Se opreşte, ca lectură subiectivă, asupra ,,Luceafărului”, această expresie desăvârşită a geniului eminescian.
Capitolul important al cărţii îl constituie o trecere în revistă a personalităţii lui M.Eminescu în istoria universală, studierea lui, traducerea în multiple limbi a operei sale: latină, franceză, italiană, germană, rusă, maghiară etc.
Apar în carte o serie de corelaţii cu arta cuvântului, cu arta plastică, explicând forma şi culoarea, armonia, ritmul, peisajul, natura, portretul etc. Se arată efortul artistului pentru a realiza adevărata artă ce străbate veşnicia, indiferent dacă vorbim de pictor, muzician sau poet. Cartea cuprinde 12 scheme ample, anexe atât de utile profesorilor şi elevilor.
Desigur autoarea a depus o muncă extrem de dificilă şi a prezentat bibliografia utilizată, ea cuprinzând 34 de autori şi tot atâtea titluri.
De fapt, prof.univ. Mircea Zaciu, fost decan al Facultăţii de filologie spune despre Lucia Locusteanu: ,,Dispunând de o excelentă pregătire de specialitate, profesoara L.Locusteanu(…) conturează imaginea unui cadru didactic de elită, cu o excelentă ţinută pedagogică”.
Este, de fapt, autoarea o profesoară de excepţie, cu care avem şansa să ne întâlnim, simţind că ne transferă, în plan spiritual, energii şi valori morale certe, inconfundabile. Şi această carte a ei îmbogăţeşte zestrea noastră culturală şi cea sufletească. Un astfel de om ocupă un loc bine definit în memoria noastră afectivă, fiind o personalitate complexă care s-a implicat în viaţa Şcolii clujene şi s-a dedicat cu mult devotament societăţii noastre. Are o solidă formaţie umanistă dobândită în puternica cetate de cultură, la universitatea clujeană, pe care şi-a multiplicat-o în timp printr-o ţintă zilnică specifică unui intelectual veritabil. Căutaţi cartea aceasta, vorbiţi cu autoarea şi vă convingeţi că deveniţi ataşati mai mult crezului d-voastră artistic.
Teodor Curpaş