În 1 Mai, mai exact în anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat această dată ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii. La noi, în România, de 1 Mai este o zi liberă, aproape fără nicio excepţie, pentru bugetari, pentru sectorul public. În rest, sectorul privat sărbătoreşte ziua prin muncă. Dincolo de toate aceste aspecte, ziua internaţională a muncii s-a transformat la noi în ziua naţională a micilor şi a berii.
Singura problemă este că prea puţini oameni ai muncii mai ştiu ce semnificaţie are această zi cu adevărat. De vină ar putea fi şi lipsa orelor de cultură civică din şcoli, dar şi lipsa unei minime culturi generale. În ziua de astăzi, la un singur click de mouse distanţă, poţi să afli în câteva secunde tot ce vrei să ştii despre această zi. Măcar aşa, din curiozitate.
Aşa că vom informa noi lumea cam cât de importantă este această zi. Ajunge să amintim despre reducerea normei orare zilnice de lucru care stă la originea semnificației zilei de 1 Mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor.
În anul 1872, circa 100 mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore. Exact, opt ore, cam cât se lucrează azi.
Totuşi, mai sunt şi excepţii. De exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. Adică, tocmai din ţara de origine. În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 Mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe.
După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba această zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației. Iar de aici ziua de 1 Mai s-a transformat în România în ziua naţională a micilor şi a berii.
Bâtea