Numărul 22 din ,,Vitralii” se autodepăşeşte prin conţinutul consistent, care trezeşte în fiecare cititor un sentiment ce duce la substantivul, ce se doreşte vital, ,,patrie” şi la derivatele acestuia. Semnatarii materialelor din recentul număr ţin sus gândurile lor legate de istoria acelor vremi, nu chiar bătrâne, dar sunt amintite, oarecum, cu frică, cu rezervă, deşi au avut şi lucruri bune şi lucruri mai puţin bune.
Materialele din conţinutul preţioasei reviste ,,Vitralii”, ne fac să înţelegem nişte lucruri şi să nu le uităm niciodată, ştiut fiind că cine îşi uită istoria face marea greşeală de a o repeta. Pentru toate acestea şi încă destul de multe altele, înaintaşii noştri valoroşi trebuie aşezaţi spre nemurire ca nişte icoane sfinte pe altarul sufletului românesc şi conştiinţei acestui neam de-a lungul vecilor.
Multe materiale se referă la partea aceasta de ţară, în care trăim şi-o denumim atât de frumos Ardeal. Aici ne mestecăm toate durerile noastre în lacrima rugătoare spre Domnul. Din materiale răzbat gânduri spre cei mari, puşi la hotarele timpurilor să adune oameni, să-i apere, să-i ocrotească, să-i îmbărbăteze cu vorba şi cu fapta.
Aici, mai mult ca oriunde, este nevoie de cei mari. Se pune tot mai mult problema controlului parlamentar asupra activităţii SRI. O face Vasile Malureanu, general în rezervă. Şi o face foarte bine. (Ne întrebăm dacă mulţi de acolo pot să controleze un serviciu atât de util ţării?).
Citeam despre Ladariu Lazăr ceva ce-l caracterizează şi ar trebui să fim tot mai mulţi asemenea lui: ,,Nimic pentru sine, totul pentru noi cei mulţi şi nevolnici, iată crezul unui om neobişnuit, valoros, tot mai rar întâlnit astăzi printre noi”.
În material se arată clar faptul că membrii Comisiei de control din Parlament, nu toţi, nu cunosc mecanismele specifice activităţii de prevenire a riscurilor şi ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale.
Pe câteva pagini bune, care vor continua în numărul următor, Filip Teodorescu realizează o interesantă discuţie cu un fost ofiţer din direcţia a cincea, David Aurel, din care aflăm ce stagii de pregătire au fost necesare pentru un om care să fie pregătit să apere interesele ţării. Un adevărat destin profesional oferit de viaţă. Cert este că nu oricine are calităţile ce-l pot oferi pentru o cauză atât de măreaţă! Mi-a sărit în ochi un material cu un titlu scurt, dar puternic exclamativ: “Să nu uităm!” Cele 14 pagini, am putea spune că pornesc de la deviza revoluţiei franceze-1789 ,,libertate, egalitate, fraternitate”, revoluţie continuată şi în Europa anilor 1848-1849, dar acea deviză a rămas o simplă vorbă. ,,Nu se pot uita sufletele celor 40000 de români ardeleni ucişi în mod barbar…” Ce material consistent, plin de date, de documente realizează col.(r) Dorin Vaida. Cred că este materialul cheie al acestui număr din ,,Vitralii”, unul ca urmare a documentării asupra exactităţii datelor istorice, a trăirilor sufleteşti ale autorului. Insista chiar asupra încercărilor de abateri de la ,,convieţuirea firească între etniile din Ardeal, inclusiv amestecul vecinilor în treburile noastre interne.” Sunt întrebări cărora trebuie să se răspundă cu fermitate.
Subtitlul ,,Lumini şi umbre” la ,,Vitralii”, este binevenit şi desluşit de dr. ist. Ghiţă Nazare în cele 4 pagini sub titlul ,,Adevăuri printre vitralii”. Revista este în al 6-lea an de apariţie, iar explicaţia titlului este făcută cu multă competenţă, pornind de la dicţionarul explicativ al limbii române, însemnând ,,Fereastra alcătuită din bucăţi de sticlă colorate sau pictate, montate într-o reţea de rame metalice”. Realizând emisiunea televizată ,,Glasul Bisericii”, întâlnesc adesea astfel de ,,vitralii” de-o valoare imensă specifice ortodoxismului.
Revista se bucură printre cele 19 materiale publicate şi de: Scrisori către redacţie, de materiale în sprijinul culturii de securitate, dar şi de note de lectură, de prezentarea, pe scurt a simpozioanelor şi dezbaterilor din diferite centre ale ţării. De o mare valoare sunt paginile literare, avându-l protagonist pe Emil Dreptate, cu 6 poeme, al doilea fiind ,,Ne mustră Eminescu”, poem de puternică actualitate, implicând dorul de Eminescu, trăsăturile acestuia, confundate cu ale poporului român, în sânul căruia s-a născut, din care ospitalitatea şi bunul simţ sunt pe prim plan.
Prezintă imaginea discuţiei cu Eminescu despre poeţi şi poezie: ,,Versurile-zicea dânsul-/nu-s cuvinte potrivite/ci sunt picături de suflet/ce în viaţă vor să intre/”… ,,Şi nici muza nu te-mbie/nu-ţi mai chinui creionul/pentru-a scrie poezie”. Sau: ,,Fiindcă lumea e sătulă/De minciuni şi de păcate/Şi-i pe cale să sucombe/de atâtea surogate”/. Spre final răzbate adevărul: ,,Azi s-au înmulţit poeţii/Şi se scriu prea multe versuri/Fără cap şi fără coadă/Fără rimă şi-nţelesuri”/.
Revista, prin cele 136 de pagini, prin frumoasa şi grăitoarea copertă, prin ilustraţii, devine mai valoroasă având consultanţi ştiinţifici acad. Dinu C. Giurescu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof univ. dr. Corvin Lupu , dr. ist. Alex Mihai Stoenescu, conf. univ. dr. Aurel V. David.
Teodor Curpaş