În aceste vremuri viclene şi dificile care se răscolesc şi se agită pe zi ce trece, când amărăciunile toate ne împresoară şi când veştile rele şi durerile nu se mai sfârşesc, când simţim că puterile sufleteşti şi trupeşti ne slăbesc, iată o rază de lumină coboară, ne alină gândurile şi sufletul. Acest fascicul de lumină a venit prin exact perioada de apogeu a unui om cu atâtea calităţi, încât îl putem trece pe lista, scurtă ce-i drept, oamenilor valoroşi şi, de ce nu, din ţară. Este vorba de artistul Vasile Paulin, care apare în faţa noastră nu numai pe scenă, dar şi cu un valoros volum de versuri intitulat atât de sugestiv „Vremea trandafirului”. Credeam că pentru un artist consacrat, actor cu care ne-am obişnuit, va fi greu să-şi aştearnă gândurile, aşezate în versuri. Şi iată… ele curg destul de lin şi mărturisesc înaintea lui Dumnezeu că sunt foarte onorat să-i citesc poeziile. Volumul a trecut frumos prin vijelia focului, cea a lansării de carte, şi fără doar şi poate a fost un prilej de mare sărbătoare, atât pentru autor, cât şi pentru cititori, în mod special pentru viitorii cititori.
Astăzi, vorbim despre o către cu totul nouă, o carte ce-l reprezintă pe Vasile Blaga, ca o cometă ce ne interesează pe toţi cei care-l cunoaştem şi pe mulţi alţii. Pot spune că Vasile Blaga este şi un remarcabil poet, ce apare în ochii mei ca un autor extrem de interesant. De fapt, nu poţi ţine pasul cu energia acestui om. Pare, şi cred că nu doar pare, chiar este inepuizabil. Cele peste 90 de poeme sunt pline de suflet, de trăiri sufleteşti pe care Vasile Blaga şi le aşează pe palme, oferindu-ne câte puţin tuturor. Cât de frumos din partea autorului că-şi aduce aminte de colegii „plecaţi” înainte de vreme, dar imaginea lor va rămâne neştearsă şi neştirbită. Frumoase versuri „Pentru Gabriela”, cea dusă la „stele”, spunând cu amărăciunea ce-l încearcă „…fiecare gong care va bate de-acum înainte/ îmi va aduce aminte de tine!/”. Sau în „Ultimul cântec pentru Gabriela” debutează cu versuri de-a dreptul de ataşament: „N-ai să pleci singură/ toamna pleacă cu tine/ cu toate frunzele ei/ şi zâmbetul meu plin de rouă/ te va însoţi acolo printre nori…/”.
Vasile Blaga nu l-a uitat pe Radu Sas luându-şi un „adio, prietene Radu…/ Sau la revedere, că nici nu mai ştiu cum să-ţi spun…!” Şi încheie: „Zbor lin, amice… rămân singur – io şi bicicleta ta/ rezemată de zid, aşteptându-mi rândul ”.
O atenţie acordă poetul lui Nelu Gavrilaş, prin „De azi dimineaţă, de la opt, Gavrilaş Ioan a devenit amintire…/ Un ornic s-a oprit, plânge clipa… îmi vine să dau cu stelele de toţi pereţii/ Să curgă din Cer câţiva îngeri../”. Sau, se opreşte poetul asupra frumoaselor amintiri, deja, despre Nelu Gavrilaş: „Îmi vine să strâng toate cuvintele/ Spuse de tine doar mie, să le îndes într-o amforă de cristal/ apoi să le vărs peste lume…/”. Sau „Aici, a trăit, a iubit şi a murit Ioan Gavrilaş,/ un prieten, un om cum n-o să mai fie”.
Multe din poemele lui Vasile Blaga dezvăluie, ca nimeni altul, o iubire, o ataşare de sufletul omenesc adolescentin sau cel al maturităţii considerând că şi prin intermediul condeiului îşi poate servi, ajuta semenii. O face ca actor, fiind răsplătit cu aplauze, o face trăindu-şi rolurile distribuite în diverse piese, începând cu comediile lui Caragiale, Tudor Muşatescu, Eugen Mirea, Carlo Goldoni, Shakespeare, V. Alecsandri, Hasek, Tudor Popescu, Arthur Miler, Matei Vişniec, Federico Garcia Lorca etc.
Frumosul volum „Vremea trandafirului” este o invitaţie făcută de autor, de a-l însoţi într-o perioadă a vieţii lui, de plin lirism, de bucuria că este conştient de faptul că Dumnezeu ni l-a trimis să ne povăţuiască, să ne apere, să ne îmbărbăteze, să ne lumineze şi să-i împrăştie pe cei ce nu iubesc arta, frumosul, sublimul, esteticul vieţii noastre. Prin tot ceea ce realizează, Vasile Blaga degajă o dragoste faţă de semeni, de adevăr, de lumină şi dreptate, înnobilându-ne sufletele.
Îl considerăm, de departe, cel mai vajnic, mai înflăcărat purtător de cultură, pe mai multe planuri ale artelor, fiind modest, cuminte, studios! Citindu-i cartea, sunt deosebit de onorat că pot aşterne pe hârtie modestele mele gânduri, sentimente şi aprecieri despre omul, poetul şi artistul şi simt o bucurie şi înălţare sufletească fiind contemporan cu asemenea Om. Este şi va fi mereu o voce puternică a intelectualilor de elită, de plină inspiraţie şi mereu cu sufletul tânăr.
Să ştii, Vasile, că-ţi admirăm talentul de pe scenă, îţi admirăm şi scrisul tău frumos şi valoros, care ne încântă nu doar ochii, dar mai ales inima şi sufletul! La Mulţi Ani, Maestre! Sănătate şi să te ajute Dumnezeu să-ţi păstrezi darul, talentul şi iubirea de oameni!
Teodor Curpaş