Având în vedere că din ce în ce mai multe familii de români pleacă din țară pentru a munci în străinătate și își lasă copiii în grija altor rude, precum și faptul că, pe de altă parte, există și familii care se întorc înapoi cu copii școlari, se pune problema sprijinirii celor mici cu scopul integrării sau, după caz, reintegrării lor în sistemul educațional românesc.
Școala reprezintă prima formă organizată de colectiv cu care interacționază o persoană, așadar este nevoie de atenție sporită, precum și de măsuri concrete pentru ca incluziunea socială copiilor proveniți din medii familiale speciale să fie cît mai eficientă, atît pentru cei în cauză, cât și pentru statul Român.
Iar singura autoritate în măsură să asigure acest proces este cea guvernamentală.
Subiectul incuziunii sociale prin educație a copiilor proveniți din familii plecate la muncă în străinătate sau a celor care au început studiile în alte țări este unul în egală măsură delicat, deoarece combină măsuri de protecție socială cu principiul discriminării pozitive – principiu relativ nou și, de cele mai multe ori interpretat greșit în România – cît și deosebit de important, deoarece copiii școlari de azi sunt tinerii de mâine și reprezintă cea mai importantă resursă umană a țării.
Așadar, consider această temă drept una prioritară pentru orice guvernare responsabilă.
Ioan Raţiu