Fără a face emisiunea „Oameni şi Fapte” cu Ioan Viman, am dorit să-l prezint ca şi când aş fi realizat-o. Şi asta va fi!
Cu Ioan Viman ne ştim de câteva decenii şi nu aveau cum să ne ocolească evenimentele ce au trecut peste ţară, dovadă că ne-am cunoscut mai bine, încurajându-ne în atitudinile civice pe care le-am zămislit împreună, fără să ţinem seamă de riscuri şi fără să urmărim împliniri personale.
Ne-am trezit, pur şi simplu, mereu pe aceeaşi parte a baricadei. Mi-a plăcut rigoarea cu care punea problemele Consiliului local şi-l urmăresc şi în cel judeţean, văzându-i exigenţa cu sine, dar şi cu alţii. Ţinuta demnă, inflaţiile de idei bune pentru învăţământ şi colectivitate au fost mereu ca nişte platforme de entuziasm. Are reflexul său spre lumea începutului său în lumea aceasta. O face cu sfiala cărturarului aplecat pe slove, cu datorii imense pentru civilizaţia sătească de unde a provenit. Drumurile noastre s-au încrucişat, unindu-se câteva, conducerea şcolilor, cea a I.S.J. şi Casei Corpului Didactic. Ar părea că este în criză de idei dar nu este aşa. El întoarce fenomenul pe toate feţele şi emite ipoteze, caută soluţii şi aduce mereu proiecte îndrăzneţe. Reaminteşte de rănile vechi, încă nevindecate, dată fiind temeinica pregătire profesională, doctor în istorie şi cu fruntea sus, promovând orice examen îi stă în faţă!
Credinţa lui nestrămutată stă şi în scris, în forţa cuvântului pe care-l consideră mai tăios ca sabia. Nu îmi stă în fire să fiu laudativ, dar am încercat să-i descoper pe cei valoroşi din judeţ, făcând-o cu emisiunile ce le realizez. Cine s-o facă, dacă nu televiziunea. L-am cunoscut ca director al Şcolii „L. Blaga”, cu bucuria inaugurării noii clădiri, cu rezultatele muncii de acolo, l-am cunoscut ca inspector şcolar general, cu aplecare puternică pentru transformări mari în învăţământ, l-am cunoscut ca director al Casei Corpului Didactic, cu vederi noi în perfecţionarea cadrelor didactice, l-am cunoscut ca familist, coleg, prieten adevărat, interesat mereu de actul de cultură. Este unul dintre cei pentru care învăţământul şi educaţia nu au secrete. A demonstrat, alături de Dan Maiorescu, că ştie să coordoneze o instituţie ce numără şase mii de elevi şi cadre.
Aş spune că totul dovedeşte preocuparea lui pentru profunzimea trăirii, pentru esenţă! Şi asta nu se poate fără puternice trăiri sufleteşti pe care le are, nu formal, în biserică, în şcoală, în consiliu. Spiritul său are toate componentele unei atitudini de durată, consecvente şi meritorie, pentru a rămâne în timp un reper al contemporanetăţii. Intransigenţa cu sine însuşi îl defineşte, nici nu poate fi altfel, aşa că prietenii săi adevăraţi sunt cu atât mai numeroşi, cu cât au văzut în el nădejdea unor împliniri, iar alura prezenţei sale te scrutează cu seriozitate şi suflet deschis spre ajutor. Permanenţa lui în scena publică, polivalenţa acţiunilor sale şi pe tărâm cultural, alături de actele politice, toate sunt de notorietate incontestabilă.
S-a bucurat până acum de recunoaştere din partea celor vrednici, a primit aprecieri şi critici favorabile din partea celor care au dreptul să le facă, dar nu poate înţelege compromisul. Şi bine o face! Toate la un loc întregesc o personalitate puternică, cu o activitate politică prolifică, o viaţă de om care a forţat destinul şi a reuşit, un autentic patriot.
Toate distincţiile, titlurile, diplomele sunt confirmarea deplină a meritelor sale, promovând cultura naţională, valorile spirituale şi tradiţionale româneşti, dovedind profesionalism şi performanţe în tot ceea ce a făcut şi face. Are multe de spus în ridicarea calitativă a suferindului învăţământ de acum! Eu îl felicit pentru consacrarea depusă spre binele comunităţii, pentru respectul şi cinstirea limbii române, a istoriei şi dăinuirii neamului.
Mă bucură că este minunatul om de lângă noi, este contemporanul nostru! Ioan Viman este el însuşi un simbol şi o efigie a românescului ardelenesc, a iubirii pentru Ţară, pentru istoria ei, pentru eroismul acestui neam luptător până la sacrificiul suprem!
Îl cunosc de o viaţă pe Ioan Viman şi îl preţuiesc pentru dârzenia de bărbat, pentru tenacitatea, pentru apărarea credinţei Bisericii neamului acestuia, întâiul născut creştin, datinile, obiceiurile şi tradiţiile obârşiilor truditorului român, al cărui blazon îl poartă cu mândrie şi nobleţe!
Teodor Curpaş