Ce frumos: Tată şi fiu – autorii unei reuşite cărţi de versuri, ei fiind şi cei care ilustrează poeziile cu picturi proprii foarte reuşite şi, parcă, destinate poeziei respective.
Doi artişti, două arte ce şi-au dat mâna şi două stiluri de a scrie poezie. Pereni Voicu şi Pereni Ştefan s-au întrecut pe ei înşişi, reuşind să prezinte câte 12 poeme şi tot atâtea ilustraţii binevenite!
„Sub semnul iubirii” – un titlu relevant pentru un conţinut ce adună atâtea stări sufleteşti, atâtea bucurii pe care le-am trăit cu toţii de-a lungul vieţii. Dacă ar trebui să conchidem conţinutul cărţii de 58 de pagini, i-am putea spune simplu: Viaţă şi iubire.
Atâta dragoste emană poezia celor doi autori, încât te face mai optimist, mai puternic, mai statornic şi mai aproape de oameni, mai aproape de Dumnezeu. Pe ei nu i-a părăsit nicicând credinţa, aşa cum în casa lor stau împreună poezia şi pictura, care sunt într-un dialog neterminat.
Nu întâmplător, în poezia ce deschide volumul spune: „Pentru mine a iubi înseamnă/ a trăi/ A trăi înseamnă a dori/ A dori înseamnă a gândi/ A gândi însemnă a şti/… Şi toate înseamnă, în final, a iubi!”.
Pe de altă parte, în „Rugă” trăieşte autorul prin rugăciune şi deplină credinţă: „Ajută-mi Doamne!/ În credinţă să mă-ntăresc/ De tot ce-i rău să mă feresc;/ ce vrei Tu, eu să voiesc”. Sigur, poemele se întrec în a arăta supunerea în faţa Măritului şi-mi vin în minte spusele lui Arsenie Boca: „Mi se pare mai mare omul în ghenunchi decât altul în picioare!”… şi câtă dreptate, ce adevăr!
La Ştefan Pereni, aproape invers: „Doamne, Mare eşti Tu!”, unde subliniază: “Tu mă înalţi, Tu mă cobori,/ Mă urci iarăşi peste nori;” ca apoi în „Revelaţie” să sublinieze cu adâncime sufletească o izbucnire a fericirii omului simplu înţeles de Dumnezeu: „Sunt fericit Doamne că Eşti/ Un Tată Preaiubit/ În cer şi pe pământ/.”
Dacă ne întoarcem cu privirea asupra poeziei lui Voicu Pereni, admiraţia pentru alţii, pentru lună, rămâne unică, fiind o ataşare totală, împărţindu-şi bucuriile, dar şi regretele atunci când se despart: „Frumoasă-i luna când apare/… Eu te aştept… te aştept să vii/.” Dezamăgirea apariţiei nopţilor când luna nu se face văzută: „Stau trist şi plâng, în noaptea neagră/… Eşti tristă ca şi mine/.” Tot el, poetul, se bucură de fiecare zi de viaţă, îndemnând, parcă, cititorul s-o facă şi el: „Fii bucuros omule!/ Până mai eşti în viaţă, / Căci cine ştie… mâine/ Vei fi stană de gheaţă/.”
Se citeşte, printre altele, o tristeţe în versurile lui Voicu, dorind să-şi revadă iubita şi-o iubită să-i audă „Inima îmi bate tare,/… O iubesc, dar ea dispare…/.”
Poezia lui s-ar părea să fie un adevăr ecou, o rezonanţă a glasului venit dintr-o pictură bisericească, plin de mireasmă întămâiată ce nu te lasă singur. De fapt, picturile ce ilustrează prezenta carte ar putea forma obiectul unei reuşite expoziţii, iar înconjuraţi de ele, poeţii să recite din versurile lor pe un fond muzical „Fuga” de Bach. Tablouri reuşite cu cai în galop, cu bisericuţe de lemn, chip de femeie, îngeri păzitori, instrumente muzicale şi … interesant, mai toate au o direcţie de înălţare, de desprindere de pământ!
Şi aceasta spune extrem de mult! Tată şi fiu, poezie şi pictură, două arte împărţite şi noi beneficiarii acestora!
Să e obişnuim cu acest dar de suflet, cu astfel de cărţi care să ne amintească de stările sufleteşti, avute cu ani în urmă.
Autorii, ca nişte dascăli exigenţi şi bine pregătiţi, veghează asupra stării sufleteşti, dirijându-le simţămintele pentru a deveni oameni folositori societăţii. Sunt frământaţi autorii de valorile vieţii şi nu i-au descurajat nimic, ci i-au călit. Ei scriu şi trăiesc liberi. Nimeni şi nimic nu îi vor împiedica să spună şi să scrie ceea ce gândesc. Pe ei îi vor însoţi genul liric şi apartenenţa la acest pământ. Se vede dorinţa lor de mai mult bine pentru acest neam, alături de simţul dreptăţii şi adevărului. Ei sunt străini minciunii, sunt fără patimă, fără ură şi cu mult respect pentru semenii lor.
Apariţia cărţii ridică valoarea Editurii „Eurotip” din Baia Mare, iar prezenta carte este doar prologul multora ce vor veni, aşa cum îi cunosc. Şi-i cunosc bine, îi respect şi aştept lansări despre care am scris mai sus!
Teodor Curpaş