Este ora două. Nu bat clopotele bisericii din sat, nu bate nici soarele, nici urmă de el. De ce? pentru că este ora două noaptea. Ce fac oamenii la ora două noaptea? visează… doamna Maria nici nu îndrăznește să viseze la o viață mai bună, la o bătrânețe mai blândă. Nu are timp ! Frământă, frământă cu toată forța unei femei de 64 de ani, văduvă şi amărâtă, într-o covată veche de culoare albastră.
Bătrâna trăieşte modest, în comuna Odoreu, lângă Satu Mare.În curte, Maria are două cuptoare. Unul are 14 ani, iar celălalt 7 ani, ambele din cărămidă ţigănească. Sunt făcute de un locuitor din sat pentru 5 pâini fiecare, că altfel nu avea cum să îl plătească. În curte mai are un raft din lemn, făcut manual, pe care îşi ţine multitudinea de oale de fontă negre în care coace pâinea.
A învăţat să facă pâine de la mama, care la rândul ei a învăţat de la bunica. Bunica tot cu asta s-a ocupat. Făcea pâine şi era singura din sat care o vindea împachetată. Pe vremea bunicii cuptoarele erau din chirpici, adică noroi şi paie, iar comenzile erau mai rare pentru că majoritatea oamenilor făceau pâine în propria gospodărie. Acest obicei, mai exact această meserie s-a transmis în familia Miclea din generaţie în generaţie şi se va transmite în continuare. “Aveam 9 ani când mama şi-a rupt mâna şi eu am făcut tot, am fost singurul ei sprijin şi Dumnezeu a făcut să mi se întâmple şi mie la fel, aşa că şi Măriuca mea a fost obligată să prindă drag de aluat” povesteşte Maria cu un gram de ironie în glas.
Au trecut mulţi ani şi multe generaţii însă reţeta doamnei Maria este aceea de pe vremuri: făină, drojdie, cartofi, apă şi sare. Nu doar reţeta este veche, dar şi recipientele şi procesul. Deşi face pâine in cantităţi mari,15 pâini in cele mai uşoare nopţi, femeia frământă manual aluatul şi îl lasă să dospească ore bune. Apoi îl aşează în recipiente şi umple cuptoarele. Sunt nopţi în care coace de două ori în ambele cuptoare. Sună simplu şi rapid dar nu este nici pe departe aşa. Cât câştigă? “Dacă nu curge, picură! muncesc ca să trăiesc şi cât pot să ajut ” acesta a fost răspunsul bătrânei. În tinereţe, o scurtă perioadă a muncit la CAP iar acum are o pensie de 300 de lei, bani care nu acoperă nici măcar preţul medicamentelor de care are nevoie lunar, fiind bolnavă de diabet. Cu toate acestea, femeia nu se plânge .” Acum e bine, am dus-o şi mai rău. Doi ani după ce a murit soţul am trăit doar din pâine”. Nu a avut nici un alt venit.
Acum îşi permite! Îşi permite să ajute. Doamna Ileana este o femeie dintr-un sat vecin, pe care nu o cunoaşte atât de bine.Ştie despre ea doar că are un copil cu handicap şi o pensie care nu-i permite să trăiască decent. Aceasta vine in fiecare dimineaţă la ora 6, ora la care se scoate pâinea din cuptor, şi bate fiecare pâine până ce rămâne albă.Doamna Maria nu poate să îi ofere bani dar cu tot dragul îi oferă o pâine caldă în fiecare zi. Sărmana femeie o primeşte cu lacrimi în ochi. O pâine înseamnă totul, pentru că totul pentru ea este copilul ei drag care azi nu va suferi, cel puţin nu de foame.În schimb pentru alţii
” – Pâine?
-Nu, multumesc ! îngraşă”.
Da ! în fiecare zi doamna Ileana primeşte o pâine,inclusiv duminică. Maria face prescură pentru biserica din sat, duminică de duminică şi de sarbători. Nici sfânta duminică nu este o zi de odihnă pentru ea. Face asta de mai bine de 10 ani, dar o face din plăcere şi din iubire pentru Dumnezeu si pentru oameni.De ce? pentru ca îşi permite! îşi permite să ajute.
“Oamenii din sat NU cumpără pâine de casă ! pentru că este mai ieftină pâinea din magazin. Vin oameni de la oraş să cumpere pâine de la mine”.
Doamna Maria este mândră pentru că pâinea ei este servită în 3 restaurante din Satu Mare zilnic: Crama Schwab, No Pardon,Coral şi în altele ocazional. Pe lângă restaurante are un număr destul de mare de clienţi “orăşeni “. La fel de mândră este doamna Maria şi atunci când nepoţii ei de peste hotare nu pleacă înapoi fără 3’4 pâini ca suvenir pentru prietenii străini. Coaja este suficient de tare cât să ţină miezul moale până la tăiere şi are un gust şi o textură aparte. Este cu totul diferită de pâinea cumpărată de la non-stopul din colţ, în primul rând pentru că este sănătoasă, 100% fără adaos de conservanţi sau alte artificii.
Mica afacere a doamnei Maria a umblat din gură în gură atât la propriu cât şi la figurat. Aşa s-a făcut că într-o dimineaţă a intrat pe poarta doamnei Maria un domn înalt, îmbrăcat elegant, foarte serios. Fără prea multe cuvinte a cumpărat o pâine şi a plecat. Acest domn a dus pâinea la un laborator ca să o verifice, voia sa îi găseasca nod în papură bătrânei noastre. După câteva zile s-a întors acelaşi domn înalt, îmbrăcat elegant, dar de data aceasta amabil şi a felicitat-o pe doamna Maria pentru pâinea bună şi sănătoasă pe care o face. De atunci domnul vine şi de 2 ori pe săptămână să cumpere două pâini de 1 kg.
Preţul unei pâini de 1 kg este 5 lei, cea de 2 kg costă 8 lei iar cea mare, cea de 3 kg costă 10 lei. Pe lânga pâinea de toate zilele, doamna Maria mai face ocazional gogoşi si cozonaci. Ultima comandă de gogoşi a fost pentru 200 de pensionari,un eveniment caritabil oferit de Paloma Blanca.
“De sărbători, vine vremea cozonacilor. Doamne Ajută!”
Doamna Maria Miclea nu are un meniu sau o listă cu preţuri lipită la intrare, nu are un panou publicitar la intrare in sat, nu vinde online şi nu face livrări la domiciliu. Are doar un carneţel unde îşi notează comenzile şi un cântar. De atât are nevoie pentru a-şi trata clienţii cu seriozitate.
Ignat Larisa
