Fără îndoială, fapt dovedit, anul alegerilor este ca un vânt puternic, dar uneori prielnic şi contagios al ideilor de progres, de dezvoltare şi de speranţă pentru un trai mai bun.
Anul 2016 aduce pe scena ţării şi, implicit, pe cea a judeţului Satu Mare, forţe care se manifestă în fel şi chip. Nicicum aceste forţe, prin reprezentanţii lor, nu se gândesc să apere organizat ţara, drapelul românesc, biserica română şi creştinismul românesc.
Văzând că aproape zilnic apar candidaţi la Primăria municipiului, oameni cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi, mă întreb ce-i determină pe aceştia să dorească un post de aşa mare încredere a populaţiei şi pe ce se bazează când îşi prezintă candidatuta? Mă întreb, de unde atâta pornire a partidelor care-i împing şi-i susţin? Ce scenarii pot exista în culise, ascunse exact de cei care votează? De ce aceste propuneri de valori care în faţa populaţiei sunt nejustificate?
Un astfel de om, cu un curaj ieşit din comun, trebuie să fi făcut ceva palpabil, simţit, bun pentru colectivitatea ce-l va vota! Aceştia trebuiau ca în viaţa lor să fi condus un grup, să aibă realizări cel puţin în sfera activităţii lor, cunoscute şi apreciate de populaţia capitalei de judeţ!
Cred că un astfel de candidat trebuie să fie prezent şi să trăiască lecţia realei istorii a neamului românesc, să aibă sentimente profunde, luminate, cumpătate, tradiţional-ardeleneşti, patriotice. Să aibă sentimentul că a fi primar nu este egal cu cel de funcţionar, ci al omului ce se poate dărui, se poate sacrifica pentru bunăstarea populaţiei care aşteaptă exact acest lucru. Primarul trebuie să fie un bun cunoscător al situaţiei exacte a oraşului! Nu atât a legilor, că sunt atâţia ce trăiesc în Primărie (şi trăiesc bine) tocmai pentru a cunoaşte legislaţia, dar gospodarul, edilul, trebuie să fie om cu oarecare experienţă!
Omul acesta să n-aibă somn, ştiind că el aduce învierea sufletească a populaţiei, speranţa sătmărenilor sătui de minciuni şi „proiecte” (cuvânt ce acoperă neştiinţă, incapacitate, minciuni, lene), dornici de vremuri mai bune, încredere într-o altă zi de mâine, mai senină şi mai fericită. Când intrăm în campanie începe „criza”, care-i scuteşte de obligaţii pe mulţi care doresc postul râvnit. De ce-i râvnit dacă se plâng de salarii? Eu cunosc primarii din judeţ, poate cel mai bine – prin atâtea emisiuni, dar n-am văzut primari săraci şi nici nu vreau să văd!
Primarul acestui oraş trebuie să fie prietenos, să iubească armonia, ziua bună. Să fie mândru de locuitorii oraşului, de poporul suveran, să fie, de fapt aşa trebuie, sluga acestuia!
Să nu uite că acest neam are cuvinte unice – „dor” şi „doină”, că în această ţară sătmărenii au memorie orală şi scrisă, că sunt destul de bine „stropiţi” de cultură, că suntem în domeniul culturii cunoscuţi oriunde.
Primarul trebuie să fie omul integrat în Consiliul local prin gânduri şi fapte ce duc spre bunăstare, spre încurajarea întreprinzătorilor locali, dornici să facă ceva! Să ştie ce înseamnă evoluţia educaţiei, formarea generaţiilor, accesul la cultură – condiţie a existenţei unui popor! Să creadă în viitorul oraşului, în vremurile mai senine şi mai cinstite!
După acestea, îi întreb pe candidaţi cât de mult se pot apleca şi spre lucruri din acestea? Că asfalt, canal, rondouri se fac din banii populaţiei. Bani ce sunt la îndemâna Consiliului local. Se înţelege greşit când acuzăm primarul că nu face tot ce ne trece nouă prin minte! Primarul este executivul, omul ce execută cu personalul din subordine tot ce votează şi stabileşte Consiliul local! În Consiliu trebuie aleşi oameni destoinici, cu viziune clară pentru oraş. Acolo nu încap „lipitori de afişe” şi troglodiţi, aruncaţi pe listă, ca să fie plină! Sătmăreni, în 2016, dacă dormiţi, veţi avea ani grei!
Teodor Curpaş