Ioniţă G. Andron a reuşit să surprindă cu fotografiile lui, mai bine decât nimeni altul, întreg universul Ţării Oaşului. Artist fotograf, teolog greco-catolic, avocat dar şi un colecţionar pasionat, Ioniţă G. Andron a fost o personalitate complexă, reuşind să-l ridice pe oşanul din vremurile sale la rangul de simbol istoric. În semn de recunoştinţă pentru tot ce a făcut pentru această zonă Liceul Tehnologic din Negrești Oaș îi poartă numele.
A lăsat în urmă o adevărată comoară fotografică
Ioniță G. Andron s-a născut la 20 aprilie 1917 în satul Racşa din Ţara Oaşului, în familia preotului greco-catolic Ioan Andron, originar din satul Pribileşti din Ţara Chioarului. După şcoala primară în satul natal, urmează liceul la Satu Mare (1927-1934), apoi dreptul la Cernăuţi şi Cluj (1935-1940) şi teologia la Academia de Teologie Greco-Catolică din Cluj (1941-1944).
A început să facă fotografii începând din 1934 cu aparatul de fotografiat Voigtländer Bessa pe film lat primit de la tatăl său, la început cu colegii de liceu, cu familia, în excursii şi la vânătoare, apoi tot mai multe cu ţăranii din Racşa şi alte sate oşeneşti.
Fotografiile sale au o valoare deopotrivă documentară şi artistică; deşi nu a avut studii în domeniul artelor vizuale, a avut un talent artistic remarcat şi apreciat de reputaţi critici de artă precum Petru Comarnescu, care afirma că este poate cel mai mare fotograf român.
Prin dimensiunile şi prin diversitatea tematică a materialelor, ca şi prin lunga perioadă acoperită, arhiva rămasă de la Ioniţă G. Andron este impresionantă. Timp de peste o jumătate de secol acesta a fotografiat, a cercetat cărţile şi satele, a adunat material şi a scris. Din perioada 1934–1944 datează circa 5.000 de clişee, iar până la sfârşitul vieţii sale, în 1989, a făcut în jur de 100.000 de negative alb-negru, negative color şi diapozitive. Pe lângă acestea au rămas sute de pagini de conspecte şi fişe de cercetare în teren, manuscrise şi o corespondenţă care depăşeşte 3000 de piese.
Andron a fotografiat priveliştile caracteristice. Satele, ocupaţiile, datinile şi obiceiurile, portul popular, sărbătorile şi mai ales a surprins cu pasiune chipuri de oameni, realizând portrete de neuitat.L-a preocupat istoria oşenilor şi a fost convins de descendenţa lor dacică, obţinând chipuri ce au părut contemporanilor desprinse de pe Columna lui Traian.
Fotografiile lui ilustrează sintezele de istorie a românilor
Lecturile cărţilor de istorie despre daci, romani şi formarea poporului român l-au făcut să-i privească pe oşeni şi în special pe răcşeni ca pe urmaşii acestora: „Când fotografiam chipuri de bătrâni cu pletele ninse de numărul anilor sau scene din datini străbune, simţeam din plin o îndoită mulţumire: aceea că suntem aici din leagănul istoriei, şi aceea a creaţiei, fiind conştient că am fixat pe peliculă pentru cei de azi şi pentru cei din viitor o părticică din fabuloasa realitate românească” spunea cu mândrie Andron.
De altfel în primăvara anului 1971, cu ocazia expoziţiei personale de fotografie şi artă populară din Ţara Oaşului de la Dalles, Ioniţă G. Andron îl cunoaşte pe marele istoric Dinu C. Giurescu căruia îi dă o copie din celebra fotografie cu bătrânii din satul Racşa, intitulată Sfetnicii lui Decebal. La acea expoziţie, Andron avea să declare: “Aveţi aici în Bucureşti copia fidelă a actului de naştere al poporului român: Columna Traiană. Eu, solul Ţării Oaşului, am coborât din ţinutul Nordic, ce cădea “extra muros” din Ţinutul Dacilor Liberi, în fruntea unei solii peste veacuri, aici în câmpia geto-dacică şi v-am adus în cetatea lui Bucur cea mai splendidă verigă de legătură între ceea ce am fost şi ceea ce suntem astăzi. Dacii mei au coborât de pe Columnă şi stau astăzi în capitala României cu aceeaşi demnitate caracteristică lor, aceea de cetăţeni liberi într-o ţară liberă. Dacă în toată viaţa mea nu am putut da altceva mai de preţ neamului, acesta este darul pe care îl aşez pe altarul patriei, urmând ca istoricii să-l valorifice la adevărata lui valoare.”
Mare colecţionar de artă folclorică
Ioniţă G. Andron a fost nu numai un fotograf, ci şi un colecţionar pasionat, casa sa din Negreşti-Oaş adăpostind o colecţie etnografică şi de artă populară, un mic muzeu care a fost vizitat de mulţi călători prin Ţara Oaşului, printre care s-au numărat oameni de cultură şi ştiinţă din ţară şi străinătate. A fost vizitat de personalităţi ale vieţii politice, demnitari, de ofiţeri superiori, de ambasadorul Statelor Unite, Richard Davis, de profesori universitari de la universităţi de prestigiu din Germania, Franţa, SUA şi din alte ţări. I-au fost oaspeţi mulţi oameni de cultură şi artă, personalităţi de vază ale culturii şi artei româneşti.
Se simţea onorat şi încântat de interesul vizitatorilor pentru Oaş şi le vorbea cu însufleţire despre Ţara Oaşului, despre obiectele şi fotografiile din colecţia sa.
Nicolae Ghişan
