La aproape toate campaniile electorale postdecembriste, românii s-au scindat în partide şi partiduleţe în timp ce UDMR-ul, ordonat şi consecvent, a votat candidatul pe care şi l-a propus cu mult timp înainte de a începe campania electorală. Până la alegeri, românii parcă nu vor să ştie de zicala menţionată mai sus, dar după rezultatele alegerilor se-aprinde-n unii dintre ei sentimentul patriotismului, pe care-l regăsim în proverbul „ Dă-i Doamne românului mintea de pe urmă !”. Regretele sunt tardive, iar acuzaţiile şi reproşurile se-abat asupra directorilor de campanie electorală, conform zicalei „ După ploaie chepeneag”.
Degeaba analiştii politici şi rezultatele sondajelor de opinie încearcă să tragă semnale de alarmă, pentru cei aflaţi în campania electorală şi îndeamnă la unitate, în diversitate, pentru un succes sigur în alegeri, pentru că ignoranţa şi mândria de partid, chiar ura fratricidă, alungă luciditatea crudei realităţi electorale. Unii candidaţi sunt cuprinşi, aşa, de un euforism ameţitor, se cred deja învingători şi nu mai ascultă de sfaturile înţelepte ale colegilor de campanie electorală. Există printre consilierii de campanie electorală, întotdeauna, câte un „ Napoleon „, cu minte de elefant, care gândeşte şi are o privire de ansamblu a perspectivelor, care se relevă în timpul bătăliei. Unii candidaţi mai orgolioşi, orbiţi de mirajul posibilului rezultat pozitiv al alegerilor, îi condamnă pe aceşti colegi de partid, cu” capete luminate”, ba, mai mult, îi etichetează cu pecetea ruşinii, numită „ trădători”.
În alte situaţii, partidele politice româneşti, dacă e să se unească şi să propună un singur candidat, nu se hotărăsc cine să fie acesta, iar hărţuiala politică se desfăşoară pe tărâmul mass-mediei spre stupoarea alegătorilor, satisfacţia contracandidaţilor şi bucuria cârcotaşilor. Analiştii politici au remarcat de multe ori că un candidat propus de partidele politice nu coincide cu dorinţa electoratului, motiv pentru care unii votează, din contră, cu candidatul UDMR-ului. Sondajele de opinie realizate de către consilierii partidelor politice româneşti, în paralel cu cele realizate de institutele de sondare a opiniei publice, cred că ar putea oferi informaţiile veridice, pentru ca liderii de partide să poată lua o decizie matură strategică în urma căreia rezultatul alegerilor să fie cel scontat. Propunerea la nimereală a tot felul de candidaţi, care devin peste noapte membri de partid, cred că este puerilă şi lipsită de maturitate politică. Electoratul nu mai poate fi păcălit cu astfel de candidaţi.
Această „formulă politică” de unitate strategică, în care comunicarea dintre partidele politice, electorat şi candidat ar trebui să vizeze dorinţele poporului cumulate cu dorinţa de a câştiga alegerile locale şi parlamentare de către personalităţi, care reprezintă cu adevărat voinţa poporului. Interesele şi orgoliile liderilor de partide trebuie să fie lăsate la o parte, iar inteligenţa şi ideile bune să fie argumentate şi susţinute în mod detaşat, cu scopul de a obţine rezultatele pozitive. Nu dorim să auzim expresia aceea, ca la fotbal: „România a jucat foarte frumos, dar a pierdut cu 1-0 „. Dacă e să parafrazez această zicală din popor, adaptată la alegeri, culeasă din popor, aceasta s-ar materializa în cuvintele: „ Ar fi putut câştiga românii alegerile, dar nu au fost uniţi…”! Dacă rezultatul alegerilor va deveni pozitiv, prăjitura politică se poate împărţi în mod inteligent, astfel încât din aceasta să guste poporul, politicienii şi, cu adevărat, Interesul Naţional.
Dumitru Ţimerman