Sfântul Mare Mucenic Gheorghe provenea dintr-o familie bogată și credincioasă, unde a primit o educație creștină. S-a născut în orașul Beirut, în preajma munților Libanului. De tânăr, Gheorghe a intrat în serviciul militar unde s-a remarcat prin virtute, prin inteligență, forță fizică și frumusețe. Prin aceste calități deosebite, tânărul militar a urcat repede în ierarhia militară, ajungând superior peste o mie de soldați (tribunus millenarius) și începând să fie recunoscut ca și personalitate la curtea împăratului Dioclețian.
Dioclețian era un conducător talentat dar și un credincios fanatic al religiei politeiste Romane, luînd decizia de a reânvia păgânismul în cadrul imperiului. Acțiunile care au urmat s-au remarcat printr-o cruzime ce a rămas consemnată în istorie ca și etalon pentru persecuții sângeroase. Atunci când Gheorghe a fost informat la curtea imperială despre sentința exterminării creștinilor, s-a umplut de compasiune pentru frații săi. Prevăzând faptul că va trebui să îndure multe suferințe, sfântul și-a împărțit averea săracilor, și-a eliberat slujitorii și înfățișându-se înaintea împăratului a declarat despre sine că este creștin și a denunțat faptele sângeroase ale împăratului.
După mai multe încercări de al convinge pe sfânt să renunțe la credința în Cristos, împăratul a dat ordinul de a fi supus unor diferite instrumente de tortură. Striviri cu pietre, bătăi, înjunghieri. Sfântul mucenic a îndurat totul cu multă răbdare și speranță mântuitoare. În final, văzând împăratul că metodele de tortură nu schimbă nimic din convingerea sfântului de a urma lui Cristos, a dat ordinul ca să i se taie capul. În acest fel sfântul s-a dus spre patria cerească, fiind martirizat la Nicomidia în anul 303.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pentru vitejia prin care a îndurat crudele persecuții a fost numit și Purtătorul de Biruință. În iconografie, Marele Mucenic Gheorghe este reprezentat călare pe un cal alb în timp ce străpunge un dragon cu o suliță. Pictura este inspirată de o tradiție postumă a miracolelor săvârșite de Sfânt. Se spune că nu departe de orașul natal al Sf. Gheorghe, într-un lac trăia un dragon care deseori ataca și ucidea oamenii locului. Pentru a potoli foamea dragonului, oamenii superstițioși din acea zonă au început ca în mod regulat să ofere dragonului o tânără fecioară ca și sacrificiu. Fetele destinate bestiei erau alese prin sorți iar la un moment dat sorții au căzut asupra fetei conducătorului local. Tânăra a fost dusă pe malul lacului și a fost legată în asteptarea spectacolului terifiant ce avea să se petreacă. Când dragonul și a făcut apariția, pornind spre a devora oferta locuitorilor, Sf. Gheorghe a apărut călare pe un cal alb, omorând dragonul cu o suliță. Acțiunea sfântului a produs sfârșitul obiceiului sacrificiilor umane către bestii și a atras locuitorii păgâni ai acelei regiuni către credința în Cristos. Această tradiție alături de alt miracol în care Sfântul a înviat unicul animal de povară a unui țăran, a arătat pe sfânt ca și un ocrotitor al animalelor domestice și un apărător împotriva bestiilor sălbatice.
Multe miracole s-au produs la mormântul său din Lydda – Palestina și deseori a apărut celor care s-au încredințat ajutorului său, din vechime și până în zilele noastre. Gheorghe a renunțat la poziția socială la bogațiile și la strălucirea onoarei imperiale pentru arzătoarea dragoste de Cristos. Pentru iubirea sa, Domnul i-a dăruit gloria Sa Cerească și viața eternă în împărăția Sa ca și puterea de a ajuta celor săraci și oropsiți care onorează și cheamă cu speranță numele sfântului.
Diacon
Laurențiu Costin
