L-am cunoscut în ianuarie 1990. El m-a adus în presă. Eram un inginer la FPSUIC Tășnad când harnic, când leneș; când profesor la liceu, când arbitru de fotbal; când tată grijuliu, când tată îndurerat lângă un pahar, cu un chip angelic în minte. Eram când avid de a cunoaște (postuniversitară în domeniul nuclear, citeam ca un nebun), când avid de a învăța pe alții să cunoască; când în lotul național de dezlegători enigmistică și cuvinte încrucișate, când întârziat prin crâșme; când magistru, când discipol; când oaie, când baci.
Uitându-mă în jur prin redacție, chiar dacă nimic nu-mi mai impresionează memoria, spațiul și timpul fiind cu totul altele, am o revelație. Sunt cel mai vechi om care a lucrat în această redacție. Pe atunci erau vreo șapte Ioni (toți pozitivi), un Voicu, un Cătălișan, un imberb Dorin, vreo două Elene proaspete, o Anamaria, o Sami și Floarea. Sigur am uitat câțiva. Acum avem Florini, Cătălini, Cristian, Mitică, Vlad, Nicu, Robi, Otto, Raluca, Aurica, Rodica și surprinzătorul Răzvan.
Așadar în ianuarie ’90, în urma unei încercări literare trimise redacției în care relatam ajutorul dat (14 tone de alimente și alte cele) de tășnădenii simplii câtre brașoveni eroi, transport condus de mine, Bledea mă cheamă la redacție prin intermediul Cronicii Sătmărene Libere. Vin. Nu-l interesează nimic despre mine. Îmi spune sec, impersonal
– Știi să scrii și ești sănătos la cap. Am nevoie de tine!
– Bine omule, dar stau în Tășnad, am trei copii, loc de muncă sigur (eram șeful Unității Nucleare a FPSUIC Tășnad), locuință…
– Lasă! Uite oferta mea: apartament trei camere în Satu Mare, loc de muncă pentru soția în Satu Mare și salariu dublu!
S-a ținut de cuvânt. Cu salariul s-a cam păcălit, venitul meu fiind destul de ridicat la acea vreme. Doar apartamentul a fost de două camere, ca să nu prelungesc perioada de navetă. Și așa se prelungise până în august. Deci din februarie, nu chiar de la numărul 1 al Gazetei de Nord – Vest, am devenit redactor economic la GNV.
Aruncând o privire peste umăr mă gândesc că poate așa ar fi trebuit să fie. Am idolatrizat Informația Zilei, copilul meu de suflet (cei care mă cunosc știu ce zic), dar în ultimul timp mă trezesc dimineață cu gândul la GNV, mă furnică la atingere, mă adoarme cu un licăr de speranță. Mulțumesc Ion Bledea că ai existat!
Am primit de la Georgica Deda, fără un preambul următorul text:
In memoriam – Ion Bledea
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, în colaborare cu Cenaclul Cronograf, și U.Z.P.R. (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România) și cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare organizează luni, 15 februarie 2021 de la ora 12:00, Medalionul literar – „In memoriam Ion Bledea”, dată la care scriitorul și gazetarul ar fi împlinit 70 de ani.
Studiile liceale și le-a făcut la Satu Mare, la actualele Colegii ”Doamna Stanca” și ”Ioan Slavici”, urmând apoi cele ziaristice la București. În capitală a lucrat la Almanahul literar al Asociației Scriitorilor din București (1974 – 1975), iar apoi la Satu Mare, la ziarul Cronica sătmăreană unde a fost mai întâi corector și pe urmă ziarist. După Revoluția din 1989, în primele zile ale anului 1990 a pus bazele ziarului Gazeta de Nord-Vest al cărui director a fost până la prematura și tragica lui moarte într-un accident de mașină, survenită la 25 mai 1998, pe raza comunei Petrești, jud. Satu Mare.
A publicat în timpul vieții un singur volum, „Vânătoare de cai”, apărută la editura ”Cartea Românească” București, în anul 1977. Cartea a fost răsplătită cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pe anul 1977, fiind până în prezent, singurul sătmărean deținător al acestui important premiu.
Încă din liceu, Ion Bledea s-a făcut remarcat, prima dată cu poezie, dar apoi, după cum mărturisește poetul Radu Ulmeanu, sub influența răvășitoare a prozei lui William Faulkner, va abandona poezia în folosul prozei.
Despre valoarea scrierilor sale s-au exprimat criticii importanți ai vremii, cum ar fi: Ion Negoițescu, Constantin Stan, Nae Antonescu, sau Laurențiu Ulici. Asemeni celebrilor săi înaintași, Mateiu Caragiale sau transilvăneanul Kuncz Aladar, Bledea rămâne Homo unius libri, cartea sa de debut putând fi considerată și una testamentară, chiar dacă a mai lăsat în manuscris un roman (neterminat), Pace în Albia, din care a apărut un scurt fragment în revista Tribuna din Cluj Napoca (nr. 31 din 3 august 1978).
Gruiță Ienășoiu
