Tot mai multe terenuri din zona Halmeu-Drăguşeni sunt cultivate cu soiuri de căpşuni străine datorită faptului că sunt mai productive decât cele româneşti. Ce se câştigă însă la cantitate, se pierde uşor la calitate, deoarece cele străine nu sunt atât de gustoase ca şi cele româneşti. Pe piaţă, însă, sunt ceruţi căpşunii mari şi frumoşi, din categoria celor aduşi din străinătate, fără să se ţină cont de faptul că cei autohtoni, chiar dacă sunt mai mici, sunt mai gustoşi. Există, însă, şi reversul medaliei în sensul că la o productivitate mare, cum a fost cea din acest an, preţurile la căpşuni au scăzut la jumătate faţă de anul trecut.
Soiurile străine câştigă teren Dacă până în urmă cu 5-6 ani majoritatea terenurilor cu căpşuni din zona Halmeu-Drăguşeni erau cultivate cu soiuri autohtone, în ultima perioadă cele străine câştigă tot mai mult teren. Potrivit cultivatorilor de căpşuni din zonă, pe circa 30% din suprafeţele cultivate căpşunii autohtoni au fost înlocuiţi cu cei străini, în special aduşi din Italia. Motivul este unul singur: productivitate mai mare. Producătorii de căpşuni spun că producţia celor străini este cu circa 25-30% mai mare decât a celor autohtoni. În plus, căpşunii autohtoni sunt mai mici şi nu au un aspect exterior la fel de frumos ca a celor italieni. Iar la piaţă, sunt cumpăraţi căpşunii mari şi frumoşi.
Tot producătorii de căpşuni mai spun, însă, că soiurile străine nu sunt nici pe departe atât de gustoase ca cele româneşti. Spre exemplu, soiul Regina, cultivat încă pe circa 50-60% din suprafeţe, este demodat. În fiecare an apar din Vest soiuri noi, mult mai productive. Soţii Codrea, de exemplu, cultivă căpşuni din copilărie, dar de circa 6 ani lucrează cu soiuri italiene. După părerea lor, vinovaţi sunt cumpărătorii care doresc căpşuni mulţi, frumoşi şi ieftini. “Eu mi-aş fi dorit să continui să cultiv căpşuni româneşti, însă la piaţa sunt ceruţi cei mari. Pe nimeni nu interesează faptul că cei româneşti, deşi sunt mai mici, sunt mult mai gustoşi. Cumpărătorii vor căpşuni mari şi să arate bine, nu contează ce gust au. Cele străine sunt rezistente, sunt mari, dar nu au gustul care-l aveau cândva căpşunile tradiţionale româneşti. Din păcate, piaţa face diferenţa”, explică fermierul.
S-a încercat şi cu căpşuni bio Profitând de faptul că terenurile din zona Halmeu nu au fost tratate abundent cu chimicale, unii producători au încercat să producă căpşuni bio, dar nu au avut succes. “Tratate doar natural, căpşunile bio nu au crescut prea mari, deşi gustul lor este deosebit. Când am mers cu ei la piaţă, am constatat că pe nimeni nu interesează aceşti căpşuni şi îi preferă pe cei mari, chiar dacă nu sunt atât de gustoşi. Astfel că suntem nevoiţi să renunţăm. O să producem căpşuni bio doar pentru noi, să mâncăm în casă, pentru că la piaţă nu avem nicio şansă cu ei”, ne-a declarat un alt producător de căpşuni din zonă.
Reversul medaliei Nu întotdeauna producţia mare de căpşuni aduce cu sine şi câştiguri mai mari. Spre exemplu, anul acesta a fost foarte bun fiind înregistrate producţii la căpşuni de 10-11 tone la hectar, cu peste 40% mai mari faţă de cea de anul trecut când producţia a fost de circa 6 tone la hectar. În mod normal, şi câştigurile trebuiau să fie cu cel puţin 40% mai mari, dar nu a fost aşa.
Din cauza supraproducţiei, preţurile la căpşuni au scăzut în acest an până la 2,8 lei/kg vândut en-gros, asta în timp ce anul trecut cel mai scăzut preţ a fost de 6 lei/kg. “Nu am câştigat cu nimic mai mult anul acesta, când a fost producţie foarte mare, faţă de anul trecut, când s-a produs aproape la jumătate. Pentru că în 2013 nu au fost mulţi căpşuni, preţurile nu au coborât sub 6 lei/kg. Acum vindem cam ultima tură de căpşuni din acest an şi nu am reuşit să obţinem un preţ mai mare de 2,8 lei/kg. La toate astea se mai adaugă şi plata forţei de muncă. La o producţie mai mică avem nevoie de culegători mai puţini. La producţie mare este nevoie de culegători mai mulţi care, bineînţeles, trebuie plătiţi. Dacă facem un calcul, nu cred că profitul obţinut în acest an la hectar este mai mare decât cel de anul trecut”, ne-au spus nişte cultivatori din Halmeu, care îşi recoltau ultima producţie de căpşuni din acest an.
Of-ul producătorilor Cel mai mare of al cultivatorilor de căpşuni din Halmeu este că nici un investitor din industria alimentară nu s-a gândit să facă o fabrică de prelucrare a fructelor în zonă. ”E păcat că nu există o fabrică de acest gen la noi şi că nimeni nu s-a gândit la asta. Avantajele ar fi pentru toată lumea, producător, procesator, consumator. Produsele de aici ar fi mult mai ieftine deoarece la căpşunile noastre foarte dulci ar intra mai puţin zahăr în procesul de prelucrare iar produsele finite ar fi mult mai sănătoase. Iar noi, fermierii, am putea obţine şi un preţ mai bun. Poate ne aude cineva şi îi vine această idee”, ne spune un fermier din zona Halmeului.
Una peste alta, dacă se continuă în acest ritm, nu peste multă vreme nu vom mai putea gusta căpşuni româneşti şi va trebui să ne mulţumim cu ce vom avea. Aşa cum spuneau şi producătorii de căpşuni, de vină suntem şi noi, consumatorii, pentru că ne dorim doar fructele mari şi frumoase în detrimentul celor mai mici, chiar dacă gustul şi aroma acestora din urmă sunt mult superioare primelor.
Florin Dura
