Ordonanţa nr. 95/2014, care îi obligă pe revoluţionari să obţină noi certificate care să ateste că au participat la evenimentele din ’89, a băgat frica în cei care de aproape 25 de ani beneficiază de avantajele statutului de luptători la Revoluţie. Pentru a demonstra că, într-adevăr, au ieşit în stradă în decembrie 1989, revoluţionarii trebuie să vină cu acte doveditoare. Doar că nu au de unde! Motiv pentru care judeţul Satu Mare a rămas fără revoluţionari. Mai exact, fără cei 35 de revoluţionari, cât au mai rămas în viaţă.
Indemnizaţii doar pentru cei din oraşele martir Conform celor mai recente decizii luate de Secretarul de stat pe problemele revoluţionarilor, indemnizaţiile de revoluţionar vor fi primite numai de cei care au participat la lupte de stradă înainte de 22 decembrie 1989, ora 12.10, moment care coincide cu fuga cuplului Ceauşescu cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central. Restul trebuie să aducă documente emise de Parchet sau să conteste în instanţă. Pentru unii dintre ei calitatea de revoluţionar este uşor de demonstrat, alţii însă întâmpină mari probleme în a aduce documente care să ateste contribuţia lor la revoluţie - fie pentru că nu i-a înregistrat nimeni în acele zile, fie pentru că, pur şi simplu, stăteau acasă la televizor!
Apelează chiar şi la SRI În numele celor care, totuşi, sunt îndreptăţiţi să-şi ceară drepturile, unii revoluţionari vor să apeleze la o măsură inedită: să ceară Serviciului Român de Informaţii să le pună la dispoziţie documente, fotografii şi filmări din timpul evenimentelor din decembrie ’89. Din câte se pare, Serviciul Român de Informaţii nu le-ar putea pune la dispoziţie astfel de date decât printr-o hotărâre de guvern, fiind vorba despre secrete de stat. În orice caz, pe canale neoficiale, aceştia au fost deja refuzaţi.
Revoluţionarii contraatacă Potrivit Ordonanţei nr. 95/2014, sunt consideraţi revoluţionari doar cei care au ieşit în stradă înainte de 22 decembrie 1989, ora 12.10. Ce-i drept, în judeţul Satu Mare străzile s-au umplut cu oameni după acest interval orar. Ceea ce înseamnă că, potrivit Ordonanţei nr. 94, la Satu Mare a fost orice altceva decât revoluţie. Totuşi, reprezentanţii Ligii Luptătorilor din Decembrie 1989 Satu Mare contraatacă noua decizie. “Se stabileşte arbitrar o limită a încetării revoluţiei din decembrie 1989, ca fiind data de 22 decembrie 1989, ora 12.10, odată cu fuga dictatorului. (…) Se introduce în mod abuziv noţiunea de luptător cu rol determinant în Victoria revoluţiei, propunându-se criterii aberante pentru stabilirea unui asemenea rol: astfel se specifică faptul că în categoria persoanelor cu rol determinant intră doar persoanele din localităţile în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului. Or, până la fuga dictatorului, în ţară au fost ucise circa 100 şi ceva de persoane, restul de 1.000 de victime fiind înregistrate după termenul fixat arbitrar pe 22 decembrie 1989, orele 12.10”, susţine preşedintele Ligii Luptătorilor din Decembrie 1989, Nicolae Erdoş.
“Revoluţia nu înseamnă doar vărsare de sânge” Nicolae Erdoş susţine în continuare că în judeţul Satu Mare a fost o revoluţie în adevăratul sens al cuvântului, precizând că lipsa vărsării de sânge nu înseamnă că nu e revoluţie. “Pe de altă parte, Revoluţia română din Decembrie 1989 s-a desfăşurat în întreaga ţară. Revoluţionarii care au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită ale regimului totalitar au acţionat înfruntând aceleaşi pericole şi în localităţile în care doar din întâmplare nu au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute. Şi la Satu Mare s-a făcut uz de armă de foc, constantându-se o lipsă de 200 de cartuşe de război”, a completat Nicolae Erdoş.
Ciprian Bâtea
