În anul 1960, un localnic din Ciumeşti făcea, total întâmplător, o descoperire arheologică ce avea să se dovedească cea mai importantă din judeţul Satu Mare, dar şi una dintre cele mai spectaculoase din lumea celţilor.
Descoperire întâmplătoare În timpul unor săpături pentru construirea unor grajduri, un sătmărean descoperă, întâmplător, un coif din fier încoronat cu un şoim, o cămaşă de zale din fier, cnemide, fibule din bronz, un inel, două brăţări şi câteva vase din lut, artefacte ce arătau că în această zonă trăia o importantă comunitate celtică. „Coiful celtic de la Ciumeşti face parte din echipamentul unei căpetenii. Piesele mai importante sunt: cămaşă de zale şi apărătoare de picior care au fost fabricate în Grecia pe mărimea proprietarului. Asta înseamnă că defunctul a fost mercenar în luptele între oraşele greceşti şi s-a reîntors în ţara de baştină. În zona Careiului avem una dintre cele mai importante centre de putere celtice din estul Europei, multe cimitire şi aşezări.
Pământul roditor i-a atras pe celţi Probabil că una din cauzele stabilirii lor aici este calitatea pământului, foarte roditor. Celţii au venit în număr mare în sec. IV î. Hr. şi s-au amestecat cu populaţia locală (elemente de continuitate se pot observa în ceramică, tipuri de construcţii) creând astfel o civilizaţie specifică. Cercetările recente oferă date noi privind dispariţia acestei civilizaţii la sfârşitul sec. II î. Hr.: este legată de formarea unor noi centre de putere dacice, pentru Câmpia Someşului centrul fiind la Mala Kopania (Ucraina). Elemente de continuitate celtice, din punct de vedere arheologic, încă nu au fost identificate în nord-vestul României, spre deosebire de estul Slovaciei şi nord-estul Ungariei, unde există”, ne spune Robert Gindele, arheolog la Muzeul Judeţean din Satu Mare.
Legături între celţi şi daci Primele comunităţi ale celţilor au apărut în Bazinul Carpaţilor în secolul al III-lea î.e.n. acestea fiind „rămăşiţele” unei mari armate învinse într-un război din spaţiul grecesc şi împrăştiată ulterior până în Asia Mică. Timp de cel puţin două secole, celţii au dezvoltat comunităţi mari şi puternice în actuala regiune de Nord-Vest a României, dar şi pe Valea Mureşului, păstrând în permanenţă legătura cu fraţii lor din locul de baştină, Valea Rinului de Sud şi Boemia. Din această perioadă datează urmele aşezării celtice şi ale cimitirului aferent de la Pişcolt, dar şi ale altor cimitire descoperite la Sanislău şi la Ciumeşti.
Acolo a fost găsit în anii ’60, din întâmplare, celebrul coif celtic de luptă care a aparţinut unei căpetenii şi care azi constituie emblema Muzeului Judeţean Satu Mare. Ultima referire la celţi o avem din vremea luptelor pe care le-au purtat în secolul I î.e.n. împotriva regelui dac Burebista, în urma cărora se pare că populaţia celtică a fost decimată, dar sunt istorici care spun că mici comunităţi au supravieţuit cel puţin până pe vremea lui Decebal, influenţând într-o oarecare măsură şi cultura dacilor din zonă.
Coiful celtic de la Ciumeşti Unul dintre cele mai importante artefacte ale lumii celtice a fost descoperit la Ciumeşti, judeţul Satu Mare. Alături de coiful din fier încoronat cu un şoim au mai fost găsite o cămaşă de zale din fier, cnemide şi fibule din bronz, un inel, două brăţări şi mai multe vase de lut, după cum a fost descoperit şi un mormânt, considerat unic în lume. Descoperirea este cu atât mai spectaculoasă cu cât multe izvoare istorice antice descriu astfel de coifuri cu păsări sau animale, care erau purtate de căpeteniile celţilor, existând reprezentaţii iconografice a unor astfel de coifuri, însă descoperiri arheologice prea puţine. Cât priveşte Coiful de la Ciumeşti este datat din secolul IV î.Hr. Este lucrat până în detalii, are o apărătoare pentru ceafă, apărători pentru obraz, pe creştet sunt lipite picioarele unui şoim ce are aripile prinse în balamale pentru a se putea mişca în timpul deplasării. Istoricii susţin că războinicul era o persoană foarte importantă, iar rolul coifului şi al celorlalte piese descoperite este de a-l deosebi de ceilalţi luptători din comunitate, dar şi de a se face remarcat în alte comunităţi. O copie a acestui coif se află la Muzeul Judeţean din Satu Mare iar originalul se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.
Nicolae Ghişan
