Blogul organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală a publicat, sub semnătura unui fost cercetător al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Mihai Burcea, o listă cu 35 de persoane care ar fi deţinut funcţii de comandă în aparatul de represiune comunist. Printre torționarii din lotul lui Vișinescu sunt enumerați și cinci foști ofiţeri şi generali din cadrul Securităţii, al Miliţiei şi care au condus penitenciare din Transilvania.
O listă similară a fost alcătuită şi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care a furnizat, deocamdată, două nume: Alexandru Vişinescu şi Ion Ficioru.De altfel, Ion Ficior, fostul comandant al închisorii Periprava, este vinovat de moartea a 103 deţinuţi politici. Torţionarul care va împlini săptămâna viitoare 89 de ani ar trebui să petreacă alţi 20 după gratii. Ficior este al doilea torţionar român care ajunge în închisoare după Alexandru Vişinescu. Spre desosebire de fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat, colonelul Ficior a refuzat să participe la tot procesul. Încă de când a fost trimis în judecată a arătat că nu îşi reproşează nimic. Ficior a fost obligat de instanţă să plătească şi 310 mii de euro daune. Asta înseamnă că pensia pe care o va încasa mai departe, va merge către victime iar locuinţa sa va fi vândută de stat. O parte din despăgubiri vor fi însă plătite de statul român prin Ministerul Finanţelor, cel de Interne, dar şi Administraţia Penitenciarelor.
Lista torţionarilor din lotul Vişinescu-Ficior din Transilvania de Nord 1. Locotenent-colonel de penitenciare BABICSAK (BOBICIAK) ANTON (n. 3 mai 1926, sat Agriş, com. Micula, jud. Satu Mare), de profesie miner. Potrivit unei autobiografii date în 1959, în perioada în care a satisfăcut serviciul militar la Centrul de Instrucţie Securitate nr. 2 Brad şi Batalionul 4 Securitate Intervenţie (15 oct. 1948 – 4 nov. 1950), Babicsak a „participat la acţiunile împotriva teroriştilor din regiunea Severin”. După lăsarea la vatră, Babicsak s-a angajat ca gardian-curier la penitenciarul Satu Mare (1 febr. – 15 apr. 1951) de unde, după câteva luni de zile, va fi trimis la Penitenciarul Jilava pentru a urma cursurile Şcolii de cadre profesionale/ofiţeri de penitenciare (15 apr. – nov. 1951). Ulterior, după accederea în Corpul ofiţerilor militarizaţi din MAI a fost repartizat în diverse funcţii de comandă din aparatul exterior: ajutor director serviciu la Penitenciarul Suceava (7 nov. 1951 – 3 apr. 1952); responsabil cu construcţiile la Colonia de muncă Chilia Veche/formaţiunea 0963 (3 apr. – 26 apr. 1952); responsabil cu producţia (26 apr. 1952 – 1 iun. 1953) şi comandant al formaţiunii 0886 Tătaru – unitate subordonată Centrului de Coordonare a Coloniilor de muncă din Delta Dunării (Chilia Veche, Tătaru şi Periprava) cu sediul la Chilia Veche (1 iun. – 1 sept. 1953); comandant al Coloniei de muncă Periprava/formaţiunea 0910 – pendinte de Centrul sus-menţionat (1 sept. – 20 dec. 1953).
În perioada ianuarie – 27 mai 1952, comandant al Centrului de Coordonare a Coloniilor de muncă din Delta Dunării a fost locotenentul major Aurel Mihalcea. În timpul mandatului său, deţinuţii erau adesea torturaţi de către acesta şi cadrele din subordinea sa. Chiar comandantul Coloniei de muncă Periprava/formaţiunea 0910, sublocotenentul Babicsak (Babiciac) Antoniu, vorbea într-o referinţă – dată pe 30 septembrie 1953 şi aflată în dosarul de cadre – despre comportamentul fostului său superior: „Cunosc pe Locot. Major Mihalcea Aurel de la venirea mea în Deltă (7 IV 1952): Numitul în acest timp a fost Cdt-ul Centrului de Coordonare – Chilia Veche. La venirea mea în Deltă, am fost repartizat de D-lui la Colonia MAI Tătaru, ca responsabil cu construcţiile. De la începutul activităţii mele în acea colonie, am observat atitudinile D-sului nejuste faţă de cadre cât şi faţă de deţinuţi. De multe ori când venea în control la colonie, mai ales când venea supărat de la Centru, apoi nu exista unul dintre cadre să se oprească în faţa lui, iar pe deţinuţi îi bătea fără să ştie pentru ce.” Şef al Secţiei „Tătaru” din Colonia de muncă Chilia Veche (20 dec. 1953 – 1 oct. 1954); comandant pază (1 oct. 1954 – 1 apr. 1955) şi locţiitor al şefului Secţiei „Grădina” (1 apr. – 1 iun. 1955), şef al Secţiei „Salcia” din Colonia de muncă Dăeni/ formaţiunea 0957 (1 iun. 1955 – 1 ian. 1956); şef al Secţiei „Tătaru” (1 ian. 1956 – 1 mart. 1957) şi locţiitor comandant pentru pază şi regim la Colonia de muncă Chilia Veche/ formaţiunea 0600 (1 mart. 1957 – 1 febr. 1958); locţiitor comandant pentru pază şi regim la formaţiunea 0830 Periprava (1 febr. – 1 sept. 1958); şef al Secţiei „Stîna” din Colonia de muncă Chilia Veche/formaţiunea 0600 (1 sept. 1958 – 1 iun. 1961); ofiţer de serviciu prim funcţional (1 iun. – 1 aug. 1961) şi şef al Secţiilor de femei „Ada Marinescu” şi „Horticola” din cadrul Penitenciarului Tulcea (1 aug. 1961 – 1 oct. 1969); ofiţer de serviciu în cadrul Secţiei „Delta”, locţiitor comandant secţie şi ofiţer instructor III la Secţia „Bacuri” (1 dec. 1969 – 1 mai 1975), comandant al Secţiei de deţinere „Chilia Veche” din Penitenciarul Tulcea (1 mai 1975 – 31 iul. 1977). A fost trecut în rezervă la 31 iulie 1977 ca urmare a aplicării prevederilor Decretului Consiliului de Stat nr. 225/1977.
2. Colonel de penitenciare DUMA IOAN EMILIAN (n. 21 nov. 1928, com. Pietroasa, jud. Bihor), şef de Birou şi ajutor şef Birou la Regimentul 6 Grăniceri (3 mart. 1951 – 1 mart. 1956); ofiţer de serviciu la Penitenciarul Ocnele Mari (1 apr. 1956 – 1 iul. 1957); comandant la Penitenciarul Dej (1 iul. 1957 – 1 dec. 1960); comandant la Colonia de muncă Vadu Oii (1 dec. 1960 – 1 ian. 1964); şef de Secţie la Colonia de minori Păltiniş (1 apr. 1964 – 1 aug. 1966); şef de Secţie la Penitenciarul Satu Mare (15 aug. 1968 – 1 dec. 1970); locţiitor comandant la Penitenciarul Arad (1 dec. 1970 – 1 aug. 1977). În urma reorganizării aparatului de penitenciare (Decretul nr. 225/1977) la 1 august 1977 a fost mutat la IJ Arad al MI.
3. Colonel de penitenciare RUS AUREL VASILE (1 martie 1936, sat Bîrlea, com. Corneşti, jud. Cluj), ofiţer de serviciu prim operativ la Colonia de muncă Periprava/formaţiunea 0830 (1960 – 1966); profesor la Şcoala de subofiţeri de miliţie de la Arad – UM 0644 (1966 – 1968); profesor şef şi comandant de companie la Şcoala de subofiţeri MAI nr. 9 Bucureşti UM 0191 (1968 – 1973); profesor la Şcoala militară de subofiţeri penitenciare de la Hârşova – UM 0402 (1973); locţiitor comandant pentru pază şi regim la Penitenciarul Gherla (aug. 1973 – 1981); comandant la Penitenciarul Aiud (1 dec. 1981 – 1 aprilie 1987); comandant la Penitenciarul Gherla (1987 – 1994). În anii ’80, la Penitenciarul Aiud exista o secţie de deţinere unde erau „cazaţi” exclusiv deţinuţii condamnaţi pentru „infracţiuni contra securităţii statului”. Aici au fost aduşi în vederea ispăşirii pedepselor condamnaţii Radu Filipescu, Dumitru Iuga, Florentin Scaleţchi etc. Sora ofiţerului, Grozescu Maria, a fost activistă a Comitetului municipal de partid Timişoara (1968 – ?) şi absolventă a Academiei „Ştefan Gheorghiu” (1974).
4. Colonel de securitate SIDEA CONSTANTIN NICOLAE (n. 13 mai 1923, satul Sitani, com. Pomezeu, jud. Bihor), a luat parte la luptele de pe Frontul de Vest în cadrul Companiei a 3-a puşcaşi din Regimentul 3 Infanterie pendinte de Divizia „Tudor Vladimirescu” (oct. 1944 – apr. 1945); şef al Biroului raional de Securitate Arpaşul de Jos (dec. 1949 – sept. 1950 şi dec. 1950 – ian. 1951); şef al Biroului raional de Securitate Drăgăneşti (ian. – apr. 1951); şef al Secţiei raionale de Securitate Turnu Măgurele (mai 1951 – iul. 1952); locţiitor şef serviciu (iul. 1952 – 1954) şi şef serviciu la Direcţia regională MAI Bucureşti (1954 – 1955); locţiitor şef Direcţie (1955 – aug. 1957); la Moscova (sept. 1957 – 1958); locţiitor al şefului Direcţiei regionale MAI Iaşi (sept. 1958 – 1 oct. 1960); locţiitor al şefului Direcţiei regionale MAI Bucureşti (1 oct. 1960 – 4 ian. 1962); şeful Direcţiei Regionale MAI Mureş-Autonomă Maghiară (4 ian. 1962 – ?, 19 mai 1966); locţiitor al şefului Serviciului paşapoarte din municipiul Bucureşti pendinte de Direcţia de paşapoarte, evidenţa străinilor şi controlul trecerii frontierei din MI – UM 0200 Bucureşti (23 mai 1977).
