În urmă cu trei-patru decenii Satu Mare era sărbătorit ca oraș milenar, împlinind o mie de ani de la atestarea documentară.Primul dintre cele 34 de nume cu care a trecut prin istorie i l-a dat regina Gisela, soția germană a regelui Sfântul Ștefan. Denumirea cea mai potrivită pare a fi cea germană Salzmarkt (târg de sare). Szatmar, Sătmar sau Zotmar, oricum se va fi numit, un lucru e sigur: a fost mereu o localitate frumoasă. Natura i-a dat farmec, iar din împletirea culturilor - aici au trăit mereu 3-4-5-6 naționalități - s-a născut un spirit de toleranță.
Așezat pe malul unui râu navigabil - Someșul - comerțul s-a transformat în ospitalitate. Satu Mare a trecut prin epoca medievală ca orice așezare importantă: a fost cucerit, invadat de turci și tătari, ars din temelii și reconstruit. Se număra undeva prin secolul 16 printre cele mai reprezentative orașe din Transilvania. Cel mai important document, cel care a marcat destinul populației transilvănene la începutul epocii moderne - Pacea din 1711 - s-a semnat la Satu Mare. În 2011 s-au împlinit 300 de ani. Clădirea în care s-a semnat stă mărturie, ea găzduind Muzeul de artă al orașului Satu Mare.
Din vechea cetate s-au păstrat câteva ziduri, transformate în temelii pentru clădirile înălțate ceva mai târziu. Dinspre Centrul Vechi se desprind câteva străzi cu clădiri monumentale, pe fațadele cărora se vede vitregia timpurilor. Zeci de edificii construite în diverse stiluri, de la neobaroc la secession, așteaptă să fie restaurate pentru ca orașul să recapete strălucirea sobră de altădată.
Poveştile şi legendele oraşului dau culoare unui trecut zbuciumat În 1601, la sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, Mihai Viteazul și-a așezat tabăra la Moftinul Mic, la o distanță de circa 30 de kilometri de Satu Mare. La 7 iulie armatele acestuia au făcut joncțiunea cu trupele generalului Basta. Acesta din urmă a avut o vreme reședința la Satu Mare. Între 2 aprilie și 13 mai, de aici generalul Basta a răspuns scrisorilor lui Sigismund Bathori, mediind conflictulacestuia cu împăratul Rudolf al II-lea. Pe lângă scrisorile expediate împăratului Rudolf al II-lea, Basta mai scrie arhiducelui Matias, lui Carol de Lichtenstein șinunțiului F. Spinelli. După un drum scurt la Cașovia, generalul Basta revine în tabăra sa din Satu Mare, unde acelerează pregătirile de război, urmând la 7 iulie să se alăture lui Mihai Viteazul. După asasinarea lui Mihai Viteazul la 9 august pe Câmpia Turzii, la 20 octombrie a aceluiași an, armata sa aflată în tabără la Cârstienești îl alege pe Radu Șerban ca domn al Ţării Românești.
Și destinul acestuia este legatde Satu Mare. Radu Șerban a zăbovit aici din noiembrie 1601 până în iulie 1602. Neizbutind să îl învingă pe Simion Movilă, s-a retras cu suita și armata sa la Satu Mare unde își avea familia, pe Doamna Elena, soția sa și fiica lor de 6 ani, Domnița Ancuța. De aici, din Satu Mare pornește Stroe Buzescu, credincios noului domnitor, pentru a-i transmite lui Rudolf al II-lea jurământul de credință al lui Radu Șerban. Și tot de aici, în iulie 1602 pornește și Radu Șerban cu armata și boierii credincioși spre Ţara Românească și Moldova alungându-l pe Simion Movilă.
În anii 1659 și 1660, Satu Mare a fost un moment important din viața colonelului Jan Sobieski, viitor rege al Poloniei și a domnitorului Mihnea Vodă, pe numele său Mihail Radu, cunoscut ca Mihnea al III-lea. Colonelul Jan Sobieski a fost cuceritorul cetății și domeniului Satu Mare în 1659, numele său figurând pe tratatul de pace încheiat între polonezi și transilvăneni. Asediul și cucerirea cetății Satu Mare a fost urmarea unei incursiuni în Polonia a lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, unde a cucerit Cracovia la 7 aprilie și Varșovia la 23 iunie. Intenția sa a fost de a ocupa tronul Poloniei. Armata poloneză a contraatacat. L-a învins pe Gheorghe Rákóczi al II-lea la Czerni Ostrow în 22 iulie și a pornit în urmărirea sa cucerind Satu Mare.
Pe fondul acestei dispute, după ce aliații lui Gheorghe Rákóczi, domnitorii Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan sunt maziliți, tronul Ţării Românești este ocupat de Mihnea Vodă. Acesta încheie o alianță cu Gheorghe Rákóczi al II-lea la4 octombrie 1659 și după o bătălie purtată contra turcilor el se retrage la Satu Mare. Izvoarele istorice consemnează prietenia dintre Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihnea Vodă și faptul că primul îi oferă celuilalt găzduire la Satu Mare. De asemenea este consemnată atmosfera bună creată de nobilimea locală în jurul domnitorului român aflat în refugiu. Mihnea Vodă trăiește la Satu Mare din luna decembrie a anului 1659 până în 6 aprilie 1660. Moartea a survenit după-amiază la ora 17, după un infarct la unul din ospețele date în cinstea sa de nobilimea sătmăreană. A fost îngropat în cimitirul militar al cetății de lângă actuala biserică Calvaria.
Reamintim că cetatea medievală din Satu Mare era amplasată în perimetrul dintre străzile Decebal, Cuza-Vodă, sediul Finanțelor Publice și în fața farmaciei Bunavestire, apoi din nou strada Decebal, stradă așezată pe zidul de vest al cetății.
Nicolae Ghişan
