Teatrul de Nord din Satu Mare Inaugurarea oficială a primului teatru construit în oraşul Satu Mare a avut loc în 20 martie 1848. Arhitectul acestei prime clădiri a fost Friedl Janos. Oraşul nu avut o trupă constantă de teatru, clădirea fiind doar gazdă a trupelor care doreau să-şi prezinte spectacolele aici. În anul 1887, datorită sistematizări oraşului, teatrul a fost demolat cu promisiunea de a se construi un alt teatru.
În anul 1889, 18 mai, s-a pus piatra de temelie a actualei clădiri. Păstrându-se tradiţia, în pereţi au fost îngropate câteva obiecte: monede, o istorie a teatrului şi o listă cu numele demnitarilor oraşului din acea perioadă.
Teatrul de Nord funcţionează într-o clădire construită în stil neoclasic, cu un etaj. Faţada, realizată în trei registre, din care partea centrală este decroşată în profil semicircular, cu un acoperiş cupolă; are la parter un pridvor susţinut de patru stâlpi. Ferestrele faţadei sunt boltite şi au un ancadrament terminat în partea superioară cu frontoane triunghiu¬lare decorative. Sala de spectacole a fost construită să cuprindă 800(!) de locuri; este decorată în stucatură, cu motive specifice epocii. Arhitecţii au fost Voijta Adolf şi Szikszay, iar decoraţiile şi frescele interioare au fost executate de Spanraft şi Hirsch.
Mişcarea teatrală sătmăreană are vechi şi remarcabile tradiţii. Primul spectacol de teatru a avut loc la 1790, fiind susţinut de către o trupă de teatru sub conducerea lui Moricz Győrgy. Între 1814 -1816 sunt atestate treceri ale unor trupe de la Oradea şi Debrecen şi mai apoi, de la 1918, trupe ale lui Bernat Filep. Odată cu înfiinţarea "Societăţii pentru fond de teatru român" (1870) s-a produs o grupare a forţelor culturale româneşti, într-un front programatic şi s-a asigurat un cadru oficial pentru întemeierea unei instituţii teatrale româneşti. Un împătimit al acestei mişcări a fost, în Satu Mare, Alexandru Frenţiu. În casa acestuia are loc, în 1872, prima adunare generală a "Societăţii pentru teatru român din Transilvania", fapt ce explică dorinţa românilor sătmăreni de a iniţia şi aici o mişcare teatrală. Cu ocazia acestei adunări, se organizează un program artistic teatral şi muzical, urmat de bal, iar înaintea deschiderii manifestărilor, în sala vechii primării, losif Vulcan susţine conferinţa "Schiţă din istoria teatrului".
Până în anul 1848, spectacolele teatrale s-au prezentat în clădirea hanului "La arborele verde" (pe actualul loc al "Casei albe", din piaţa Libertăţii), în casa Jenei con¬struită în 1799, (pe amplasamentul actualului Tribunal judeţean) şi în Grădina Kotro (pe locul actualei Pieţe de alimente nr.1), unde s-a lansat şi celebra artistă din sec.XIX - Cornelia Prielle.
În anul 1844, s-a construit o clădire care adăpostea cazinoul civil şi teatral. (Era vechea primărie a oraşului din piaţa Libertăţii). Manifestări de artă au fost susţinute şi în cadrul "Societăţii de lectură a elevilor sătmăreni", înfiinţată în 1859.
După 1 decembrie 1918, mişcarea teatrală română sătmăreană se leagă de numele lui G. M. Zamfirescu, care, între anii 1922-1924, organizează spectacole teatrale cu trupe de tineri amatori din acest oraş. Printre piese¬le de teatru montate de G. M. Zam¬firescu, la Satu Mare, se pot enumera "Patima roşie"de Mihail Sorbul, "Ariciul şi şobolanul" de Victor Eftimiu şi "Se face ziuă" de Zaharia Bârsan. G. M. Zamfirescu a participat atât ca regizor cât şi ca actor în aceste piese. Totodată, el iniţiază o intensă cam¬panie de presă, pentru înfiinţarea unei trupe profesioniste de teatru românesc.
În anul 1932, Teatrul Naţional Bucureşti se află în turneu la Satu Mare sub con¬ducerea lui Ion Marin Sadoveanu, prezentând reprezentaţii cu "Hamlet" de Shakespeare, rolul titular fiind interpretat de renumitul actor Aristide Demetriad, "luceafărul scenei româneşti".
Imediat după al doilea război mondial, un grup de tineri români sătmăreni, alcătuiesc o echipă de teatru de ama¬tori, numită "Zorile". Din 1945 până în septembrie 1946 această formaţie a prezentat mai ales spectacole de estradă. O iniţiativă valoroasă duce la apariţia, în octombrie 1947, a "Asociaţiei române pentru cultură şi artă, Satu Mare", cu scopul de a mili¬ta pentru un teatru românesc profe¬sionist, în cadrul asociaţiei. Cu apro¬barea „Direcţiei generale a teatrelor” din Bucureşti (N.D. Cocea si AI. Kiriţescu) s-a realizat o colabo¬rare fructuoasă cu Teatrul de Vest Oradea. După fiecare premieră la Oradea, colectivul Teatrului de Vest se deplasa la Satu Mare, prezentând şi aici fiecare premieră. Aceasta colaborare a durat până în 16 mai 1947, dată la care s-a constituit Asociaţia pentru cultură, teatru şi artă "Constantin Nottara" Satu Mare, asociaţie care urmărea să asigure fondurile pentru salariile actorilor şi funcţionarilor teatrului precum şi recrutarea de actori din Bucureşti şi angajarea lor la Satu Mare. După realizarea acestor obiective, la 6 decembrie 1947 se deschide stagiunea Teatrului "Constantin Nottara" Satu Mare cu piesa "Păianjenul" de A. de Herz, în prezenţa directorului general al teatrelor - Al. Kiriţescu. Teatrul „Constantin Nottara" a funcţionat astfel până în septembrie 1948, când a intrat în vigoare noul sistem de funcţionare a teatrelor.
Actori binecunoscuţi în ţară şi peste hotare au activat la Satu Mare, în cadrul Teatrului "Constantin Nottara", dând un înalt prestigiu teatrului sătmărean: Geo Barton, Elena Bodi-Mihuţ, Ştefan lordănescu, Virgil Fătu, lancu Economu - angajaţi permanent, iar ca actori invitaţi să joace pe scena teatrului sătmărean întâlnim actori precum George Vraca, Grigore Vasiliu Birlic, Dina Cocea, Marcel Anghelescu, Florin Scărlătescu si mulţi, mulţi alţii. După anii de activitate teatrală ai secţiei maghiare, (începând cu 1956) şi spectacolele prezentate de artiştii amatori cu un nucleu pe lângă Şcoala populară de Artă, îndrumaţi de regizorul şi directorul şcolii George Matache, în 1968, septembrie ia fiinţă Secţia Română de teatru la Satu Mare, care va forma, împreună cu secţia maghiară noua instituţie de cultură - Teatrul de Nord.
Proaspăt înfiinţata secţie română a teatrului sătmărean îşi deschide prima stagiune la 24 ianuarie 1969, cu spectacolul cu piesa “Haiducii” de Victor Eftimiu, în regia lui Mihai Raicu şi în prezenţa autorului.
Teatrul Municipal din Carei Teatrul Municipal din Carei a fost construit în 1907 sub îndrumarea maistrului Bede Antal, după proiectul lui Kopecsek Gyorgy, un arhitect celebru al acelor vremuri, de numele căruia se leagă și construcția Filarmonicii din Oradea și a unor teatre din Ungaria.
Edificiul, care avea 200 de locuri și 26 de loje, a purtat numele scriitorului careian Gall Joszef (născut în anul 1811) până în anul 1920, când este numit Teatrul Carmen Sylva. Teatrul din Carei a avut trupă proprie de teatru, fondată în 1901 de Kremer Sandor, care a avut în repertoriu în special operete. În anul 1920 trupa de teatru se desființează, iar clădirea este închiriată pentru proecții de filme.
După anul 1945, minunea arhitecturală a vremii primește denumirea de Teatru Popular. În 1953 clădirea, construită în stil secesionist, a fost "modernizată", transformată atât în exterior, cât și în interior.
Astfel, fără proiecte argumentate solid de sfaturi inginerești, ci mai degrabă la îndemnul “prețios” al unor tovarăși, Teatrul și-a pierdut definitiv strălucirea de odinioară.
Au fost desființate lojele, atât cele de la etaj, cât și cele de la parter, iar în locul acestora și celor trei rânduri de scaune, a fost preferat un balcon și două rânduri de scaune cu o intrare pe mijloc. Au mai fost realizate două ieșiri și a fost modificat holul clădirii. Între timp a dispărut și un candelabru extrem de frumos și de prețios, care stătea agățat de un tavan gravat extraordinar din punct de vedere architectural.
În perioada de glorie a culturii careiene, Sala teatrului din Carei reprezenta o bijuterie arhitecturală atât pentru artiștii care veneau să joace aici la Carei, cât și pentru turiștii aflați în zonă.
Prin lucrările de “modernizare” din anii 1953 și 1980, s-a distrus complet acustica sălii, astfel încât aceasta nu mai corespunde spectacolelor de filarmonică și muzică de cameră. Până în anul 1990, clădirea găzduiește spectacole de teatru, concerte și spectacole ale instituțiilor de învățământ, în paralel cu funcționarea cinematografului. Din 1990 proiecția de filme încetează. După 1995, elementele clădirii construite ulterior au început să se desprindă de clădirea mamă, iar din 15 septembrie 2008 clădirea este închisă. În prezent, Teatrul găzduiește evenimentele de mare anvergură ale Centrului Cultural Carei, Teatrului de Nord din Satu Mare, precum și a artiștilor aflați în turneu.
Nicolae Ghişan
