Un grup de arheologi ai Muzeului Judeţean a descoperit, anul trecut, un tezaur format din aproape 130 de monede de argint, emise în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. Echipa coordonată de cercetătorul ştiinţific Liviu Marta a descoperit la Andrid unul dintre cele mai mari tezaure din judeţul Satu Mare, monedele vechi de peste 300 de ani fiind curăţate şi evaluate de către angajaţii specializaţi ai Muzeului Judeţean Satu Mare.
Tezaurul de argint descoperit confirmă încă o dată ipotezele arheologilor sătmăreni care s-au ocupat de studierea acestei zone extrem de ofertante datorită faptului că există dovezi clare că aici exista o aşezare fortificată extrem de importantă. Practic arheologii au descoperit că cea mai veche aşezare cunoscută pe teritoriul comunei datează din perioada mijlocie a epocii pietrei şlefuite (Neolitic, mileniul VI î. Hr). Vechea istorie a comunei Andrid este cunoscută ca urmare a numeroaselor descoperiri arheologice, unele dintre ele aprofundate prin săpături arheologice de mai mică amploare.
Specialiştii spun că averea ar aparţine unui personaj înstărit al locului. „Am găsit acest tezaur, de fapt tezaurul de la Andrid, într-un loc mai ferit, situat în mijlocul unei văi mlăştinoase. Cel mai probabil, la sfârşitul secolului al XVII-lea, cu ocazia războaielor antiotomane, cineva a încercat să-şi pună la adăpost agoniseala. Probabil că acest om, destul de înstărit dacă judecăm după numărul mare de monede, a păţit ceva şi nu şi-a mai putut recupera comoara”, a declarat cercetătorul ştiinţific Liviu Marta.
„Între monedele găsite în tezaurul de la Andrid se găsesc creiţari de argint din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. Pe unul dintre creiţari am reuşit să citesc şi anul emisiei, mai precis 1679. De asemenea, se găsesc emisiuni austriece, din Regatul Ungariei şi Regatul Poloniei. Probabil că există şi emisiuni transilvănene între monedele cu dimensiuni mai mici”, a declarat directorul adjunct Szocs Peter. O perioadă mai grea în viaţa Andridului o reprezintă finalul secolului al XVI-lea şi primul deceniu al veacului următor, când incursiunile turceşti încep să se înteţească şi în zona limitrofă a Principatului Transilvaniei ca urmare a conflictului prelungit (Războiul de 15 ani) dintre otomani şi habsburgi.
Populaţia jefuită de trupele răzleţe s-a refugiat probabil în zone mai puţin expuse, numărul de locuitori din Andrid scăzând drastic la jumătate, în anul 1597, în localitate trăiau 53 de familii de iobagi. Tendinţa descrescătoare a numărului populaţiei din Andrid se menţine până în cea de a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când, pentru câţiva ani (1663-1670) satul este pustiu. Abia după încheierea răscoalei conduse de Francisc Rakoczi II (1703-1711), lucrurile încep să revină la o anumită normalitate.
Nicolae Ghişan
