Silvia Junjan s-a născut în urmă cu 57 de ani în satul Zalnoc, județul Sălaj, într-o familie cu patru copii, ea fiind cea mai mare dintre frați. În acea perioadă viața era destul de grea deoarece era imediat după colectivizare când partidul comunist le-a confiscat bunicilor și părinților ei aproape tot ce aveau, fiind considerați chiaburi, iar după ce au rămas fără pământ și ani-male trebuiau să se gospodărească doar cu puținul care le-a mai rămas.
Așa că bunica și mama, pe puținul teren care le-a mai rămas, cultivau pe lângă cereale și câte o parcelă mică de cânepă pe care o prelucrau și o torceau, apoi din ea țeseau pânza în fiecare iarnă. Din pânza de cânepă țesută, ele făceau: sormojacuri (sac mare lung si lat cat patul care se umplea cu paie si pe care se dormea, salteaua de azi),lipideuri (cearceafuri),abroase (fețe de masă),ștergari și altele.
A învățat încă de mică să coase și să croșeteze Așa a învățat și ea de la mama și bunica ei să coase și să croșeteze încă de mică, iar după lăsarea serii în timp ce ele torceau sau țeseau, Sivia și sora ei croșetau dantelă dreaptă sau cu colțișori, perdeluțe pentru geam și mileuri.
“După terminarea liceului m-am căsătorit, iar la scurt timp a venit pe lume prima mea fiică, Cristina, urmată de Cristian și de Lavinia. În perioada când erau mici nu am muncit deoarece a trebuit să mă ocup de creșterea și educarea lor. După ce au mai crescut, m-am angajat ca și secretară la fostul IAS Vetiș, apoi când IAS-ul s-a desființat după revoluție, m-am angajat ca și contabilă la o firmă de comerț. Din 2008 până în 2013 am muncit în Italia ca și cameristă la hotel. În anul 2013, la întoarcerea din Italia, din banii câștigați acolo, mi-am cumpărat bumbac și rășini cu care am făcut primele teste de rigidizare a dantelei până când am reușit să găsesc cea mai bună formulă cu cea mai mare rezistență. Dantela rigidizată cu rășini am trimis-o în Cluj, la o firmă autorizată, care mi-a făcut și testul de rezistență, iar în urma acestor teste am primit confirmarea că din ea se pot realiza piese de mobilier și corpuri de iluminat. Am primit și ISO 9001 pentru calitatea lor. Așa am început să creez primele veioze, abajururi, scaune, măsuțe de cafea, oglinzi și chiar fotolii din dantelă”, povestește Silvia.
A început din 2013 Și-a inceput activitatea în anul 2013 când intrând pe internet pentru a căuta modele de dantelă a găsit întâmplător obiecte din dantelă create de alți artizani străini, însă cu design total diferit de ceea ce face ea și atunci i-a venit ideea că poate și ea să facă asta.
“Facem totul în familie, ajutată fiind de fiica mea Lavinia, care a terminat Liceul de Arte “Aurel Popp” din Satu Mare, în urma căruia a obținut diploma de tehnician artistic în Arte Plastice. Fiica mea face parte din Asociația Artiștilor Plastici din Satu Mare, alături de care participă la expoziții atât în țară cât și înafară. Tablourile ei sunt foarte frumoase și expresive, dar pe lângă asta se poate lăuda că a realizat primele tablori din lume la care și rama este creată tot manual din dantelă rigidizată și patinată în ton cu culorile din fondul tabloului, fiecare tablou fiind unic. Mai colaborez și cu alți designeri care includ în proiectele lor creațiile noastre. Ultimul proiect la care am colaborat este cofetăria Freandise din Cluj, unde în colaborare cu designerul Adina Popa am realizat cele șase abajururi mari din dantelă care sunt de mare efect în interiorul cofetăriei”, a adăugat Silvia Junjan.
Cum se procedează Procedeul acestor obiecte este următorul: în prima fază se pregătește macheta obiectului care urmează a fi realizat, peste care se pune dantelă croșetată și cusută. Când macheta este acoperită cu dantelă, aceasta se impregnează cu rășină prin pensulație și se lasă timp de șapte zile, timpul necesar rigidizarii complete a dantelei. După cele șapte zile, se decofrează și se mai pensulează și pe interior, urmând alte șapte zile de așteptare până la întărirea completă și pe interior.
“În țară nu știu să mai facă cineva, însă în lume mai sunt artizani care fac așa ceva însă designul meu este total diferit de al lor. Munca este enormă, dar dacă o fac din plăcere nu simt oboseala, mai ales când văd că este și foarte apreciată, mai ales de către cei care au ieșit la târguri și expoziții din străinătate unde lucrurile handmade sunt la mare căutare. Recompensa este pe măsură,” a completat sătmăreanca.
Visul Silviei
Visul Silviei Junjan este ca, peste câțiva ani, să reușească să intre în casele cât mai multor oameni cu lămpile create de ea și să le lumineze viața și sufletul. Lămpile ei sunt folosite și în clinici medicale, fiind folosite în terapii de relaxare pentru pacienții care suferă de anumite tulburări cauzate de stres. Lumina estompată, difuză, cu lumini și umbre, generează un efect unic și dă un sentiment de liniște și relaxare foarte binevenită în terapii.
