O monedă, un solidus bizantin, descoperit la Dindești, vine cu noi informații aupra unor vremuri demult apuse. Ne aflăm în preajma anului 600 d.Hr., când Bizanțul le plătea avarilor tribut de 200.000 de solidus de aur, ca răscumpărare a păcii.
„Descoperirea unei monede de aur într-o săpătură arheologică din localitatea Dindești (în noiembrie 2017), oferă ocazia de a prezenta, din nou, obiecte speciale din colecția muzeului sătmărean. Un astfel de obiect este un solidus bizantin datat în preajma anului 600, monedă ce a fost descoperită pe terasa Ierului, într-un loc utilizat pentru amenajarea unor cuptoare de forjat, pe parcursul mai multor epoci istorice”, spune directorul Muzeului Judeţean Satu Mare, dr. Liviu Marta.
Specialiștii Liviu Marta și Romát Sándor fac și o scurtă descriere a perioadei de referință, una extrem de importantă pentru Balcani și această regiune a Europei din perspectiva conturării ulterioare a istoriei acestor pământuri.
„Totuși moneda de la Dindești oferă câteva informații certe, și, în același timp, relevă indicii asupra coordonatelor în care s-a desfășurat istoria regiunii, într-o perioadă opacă din perspectiva surselor … Spre exemplu, perioada în care a fost bătută moneda este perioada în care cade frontiera dunăreană (anul 602), slavii stabilindu-se definitiv pe spații vaste din Peninsula Balcanică. Printre popoarele care atacau, cei mai periculoși erau avarii, popor de călăreți care în acele vremuri erau stabiliți pe teritorii vaste din Panonia și pe principalele văi din Transilvania. Sub semnul acestor invazii, criza în care s-a afundat Imperiul Bizantin la începutul sec. VII a fost atât de mare încât s-a umblat nu doar la calitatea monedelor ci și la greutate, criteriu măsurabil și nediscutabil. În acest context se poate aprecia că moneda de la Dindești a plecat din Bizanț spre Valea Ierului ca plată de răscumpărare a păcii, știut fiind că în acea perioadă bizantinii au plătit avarilor tributuri de până la 200.000 de monede solidus din aur. Prin aceste plăți puterea avarilor s-a întărit, însă Imperiul Bizantin a ajuns în pragul colapsului. Peste trei decenii avarii au ajuns să asedieze Constantinopolul, orașul, scăpând prin miracole și prin neîncredere semănată între forțele din coaliția ce îl asedia.
Dincolo de aceste elemente actuale și superficiale, istoricii apreciază că avarii, chiar dacă au fost spulberați din istorie, au pus o amprentă definitivă asupra regiunii în care au trait pe parcursul ultimelor două secole. Avarii au avut un rol esențial în faptul că în Europa central-orientală a rămas o insulă ce cuprinde regiunea dintre râul Nistru și Munții Alpi, regiune în care nu sunt vorbite limbi slave în prezent”, se arată într-un material semnat de Liviu Marta și Romát Sándor.
Ce este un solidus bizantin? Moneda bizantină utilizată în Imperiul Roman de Răsărit, după căderea celui de Apus, consta îndeosebi în două tipuri de piese: solidus sau nomisma şi o varietate de piese de bronz clar evaluate.
Primele piese bizantine se înscriu în convenţiile romane târzii: pe avers, împăratul este reprezentat mai degrabă din faţă decât din profil, iar pe revers, în general un simbol creştin precum o cruce, o alegorie a Victoriei, sau un înger (ultimele două tind să nu formeze decât unul).
Piesele de aur ale lui Iustinian al II-lea s-au demarcat de aceste convenţii introducând un bust al lui Isus Hristos pe avers, şi un semiportret sau unul întreg al împăratului, pe revers. Aceste inovaţii au avut şi efectul de a-l conduce pe califul Abd al-Malik, care copiase, până atunci, stilul bizantin să înlocuiască simbolurile creştine cu echivalentele lor islamice, să dezvolte un stil propriu Islamului, fără portret sau reprezentări pe fiecare parte. Acest stil a fost adoptat practic pe toate piesele musulmane până în epoca modernă.
Stilul lui Iustinian al II-lea a fost reluat după sfârşitul iconoclasmului şi, deşi a suferit câteva modificări, a rămas normă până la sfârşitul Imperiului.
Piesele bizantine au urmărit până la extrem tendinţa ca piesele de metal preţios să devină mai mari şi mai fine, pe măsură ce trecea timpul. Ultimele piese de aur puteau fi pliate în mână.
Moneda bizantină avea un prestigiu care a durat aproape până la sfârşitul Imperiului. Suveranii europeni, când au putut să-şi bată propriile lor monede, au urmărit o versiune simplificată a modelului bizantin, cu portretul lor din faţă.
Solidus a rămas un standard al comerţului internaţional cu un titlu care varia între 955‰ şi 980‰ până în secolul al XI-lea, când a fost depreciat sub mai mulţi împăraţi succesivi, începând cu Constantin Monomahul, până n-a mai conţinut decât 15 % aur, sub Roman Diogenes.
Nicolae Ghişan
