Transportul în comun de călători în orașul Satu Mare începe în anul 1900, odată cu construirea unei căi ferate înguste, dar modificată pe teritoriul oraşului în linie de tramvai electrică, linie inaugurată în data de 8 noiembrie 1900.
Tramvaiul electric pornea de la Gară, Strada Griviţei, Calea Traian, Strada Mihai Viteazu, Strada Horea, înconjura Piaţa Centrală prin faţa Primăriei vechi-clădirea a fost demolată în anul 1902, în loc construindu-se actualul hotel Dacia-în continuare pe Strada Cuza Vodă, Strada Mircea cel Bătrân, vechiul pod peste Someş, Bulevardul Cloşca, Strada Gara Ferăstrău, unde la vremea respectivă funcționa un ferăstrău cu aburi. Calea ferată îngustă continua până la Ardud şi de la podul peste Someş, simultan cu tramvaiul, circula un tren cu aburi care avea şi vagoane pentru călători. Vagoanele tramvaiului au fost furnizate de Fabrica Ganz, două vagoane mari cu patru axe şi patru motoare, dar şi trei vagoane mici cu două axe şi două motoare.
Energia electrică era furnizată de o uzină electrică veche, funcționând cu turbine cu aburi care acționau dinamuri de curent continuu, amplasată pe malul drept al râului Someș în apropiere de vechiul pod.
La 31 decembrie 1906 MÁV, care preluase contractul pentru această linie, nu a mai dorit să întrețină centrala electrică şi în consecință a suspendat tramvaiul. În continuare, în oraş nu a mai funcționat decât trenul cu aburi.
În anul 1920, calea ferată îngustă a fost scoasă din centru şi deviată de pe Calea Traian pe Strada Vasile Lucaciu.
În perioada interbelică transportul călătorilor în Satu Mare era asigurat de către trenul cu aburi şi birje, iar în anul 1932, apar primele taxiuri particulare.
În anul 1957, se înființează Întreprinderea Comunală nr.2, având în dotare un singur autobuz tip MAO TSE DUN, ce circula pe traseul Gară – Centru. Sediul era în incinta vechii Uzine electrice, iar garajul pe Strada Corvinilor, pe locul unde în prezent se află blocul dintre alimentara şi Leagănul de copii. În anul 1960, se mai primesc două autobuze vechi MAO TSE DUN.
A apărut şi activitatea de taximetrie în orașul Satu Mare, la început cu un singur turism tip Warsava. În anul 1962, s-au transferat două autobuze TV2 şi s-a cumpărat încă unul de același tip. În anul când Satu Mare a devenit Județ, numele întreprinderii a rămas Întreprinderea Comunală Satu Mare, secția transport având şi autobaze exterioare în oraşele Carei, Negreşti-Oaş şi Tăşnad.
În anul 1973, s-a dat în folosință noul sediu al secției de transport pe Strada Gara Ferăstrău, nr. 9, cu pavilion administrativ şi bază de întreținere pentru 200 de autobuze. În anul 1979, s-a atins nivelul maxim de dotare cu mijloace de transport: 117 autobuze în total din care: 85 în municipiul Satu Mare, 10 în Negreşti-Oaş, 6 în Carei, 5 în Tăşnad.
Cele 85 de autobuze din municipiul Satu Mare deserveau 32 de trasee urbane şi suburbane. S-a dezvoltat şi activitatea de taximetrie, ajungându-se la un parc de 40 autoturisme. În anul 1980, transportul local s-a desprins de Întreprinderea Comunală şi s-a transformat în Întreprinderea Judeţeană de Transport Local.
În anul 1990, s-a transformat în Regia Autonomă Transurban, renunțându-se la autobazele exterioare, transportul de marfă şi taximetrie. În anul 1995, R.A. Transurban s-a desființat, devenind o secție în cadrul Regiei Autonomă Comunală. La 1 ianuarie 2006, transportul local a devenit societate comercială numită S.C. Transurban S.A.
Nicolae Ghişan
